duminică, 25 iulie 2010

Te urasc.

God.. Cat pot sa te urasc :). Tu, cel care mi-a distrus viata.. copilaria cel putin. Tu, fiinta aparent inocenta.. Esti fenomenal, stii?! Cum convingi lumea.. hai nu pe toata lumea, dar pe multi. Iti dai seama cat ne rad pe la spate?! Dar stii ce, nici macar nu e vorba de asta. E ciudat, stii.. cum stau cu teama asta in mine. Ca o sa ajung ca tine. Ca poate o sa ajung ca tine. Ar fi cu adevarat trist.. sa se repete istoria asa..

Stii de cate ori m-am certa cu cei dragi mie pentru tine? Ai tu idee de numarul datilor cand pur si simplu m-au rugat sa te iert? Si te-am iertat.. de fiecare data. De fiecare data am zis "stiu..a gresit.. dar va fi bine din nou.. totul va fi bine..". Ce naiva eram.. Chiar credeam ca vom fi bine.. cu totii.

Dar m-am saturat.. Mi-e sila.. Mi-e scarba.. Mi-e jena.. Si nici nu exista vreo solutie. Orice as face, tot eu pic rau. Orice as face, tot reusesc sa ii ranesc pe cei care ma iubesc. Si tu.. tu castigi de fiecare data. Congrats ! :)

Un comentariu:

  1. Ura se naste din prea multa iubire.Uneori este inevitabil sa-i ranim pe cei care-i iubim.Trebuie sa constientizam faptul ca toti suntem egali ca omaneni si ca in orice rau este un bine si-n orice bine este un rau.De asta ne convingem in timp (sau in asa zisa metodata de a calcula trecerea noastra pe "drum").

    RăspundețiȘtergere