luni, 19 iulie 2010

I'm..ok..

Se miceste golul din mine. Nu stiu cum. Nu stiu de ce. Dar se miceste.

Sunt inconjurata de oameni. De aproape prieteni. Sau chiar de prieteni. De fiinte care ma fac sa ma simt bine. Cu care rad.. incontinuu. Cu care ma distrez. Care ma fac sa uit cum sunt/arat de fapt. Probabil de aceea.. Altfel nu imi explic.

Senzatia e atat de placuta, incat pur si simplu uit ca am avut vreodata vreun asemenea gol in mine. Uit de ce l-am avut. Nu mai gasesc niciun motiv rational pentru care as fi avut vreunul. E ceva atat de.. placut. E o senzatie atat de stranie.. pentru ca ma simt libera.

Bineinteles, golul reapare atunci cand ajung singura.. din nou. E ceva cu care m-am obisnuit. Intr-un fel bizar. Dar nu inceteaza a fi pur si simplu .. trist. Sper la ziua in care nu va mai aparea. Desi poate nu exista. Posibil. Probabil. Dar ma agat de speranta asta. Ca intotdeauna.

But I'm..ok..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu