We are fragile.

E usor sa ma prefac ca sunt bine. E o calitate pe care am dobandit-o de-a lungul anilor. Chiar si cand arat ca nu sunt bine, arat pentru ca vreau, nu pentru ca nu pot sa imi pun un zambet pe fata.
Recunosc, e putin mai greu cu vestile noi. Inca nu m-am perfectionat in arta de a disimula atunci, pe moment. Consider ca aceea e de fapt e adevarata arta.
Eu sunt eu.. doar acasa. Ursul ce sta intr-un colt, cu fundita in patratele, si zambetul sau cusut, mi-e singurul martor. De-ar putea vorbi, mi-ar spune toate secretele..

E o nebunie in capul meu.

La mine lucrurile stau asa: 90% din timp traiesc intr-o lume paralela, in care pur si simplu, tot ce fac e sa visez. Restu' de 10% din timp .. pai.. Sunt lucida. Al dracu' de lucida. Serios, pana la extreme.
Cateodata, lumile astea doua se combina. Atunci e mai nasol. Pentru ca nu poti sa visezi si sa fii lucid in acelasi timp. N-ai cum.
Si atunci .. ma simt rau.