vineri, 29 aprilie 2011

I miss my old me. Don't you?


Anunt oficial : a venit depresia, si la mine. Imi doream tare mult sa nu vina, dar, sa fim seriosi, cand se intampla ce vreau eu?!
Nu-mi iese nimic. Nimic bun, vreau sa zic. De trei zile-ncoace, gura nu-mi mai tace. Chestia e, ca reusesc sa zic/fac numai tampenii. Nu stiu cum, nu stiu de ce, stiu doar ca numai tampenii fac.

Cu tine ma cert. Cu sor'mea ma cert. Cu ei ma cert. Ma cert cu toata lumea. Si nici nu vreau ! (Bine, in 70% din cazuri). Ma supar din cacaturi. Din copilarii. Fac pe suparata, pana ma supar din nou. Serios, ma tampesc. La propriu si la figurat.

My self-esteem it's lower than ever (nu ca ar fi fost vreodata deasupra nivelului marii). Vreau sa imi revin. Da da, chiar vreau. Nu stiu cum. Stiu doar ca vreau. Vreau sa nu mai fac faze de copil rasfatat de 2 ani. Vreau sa fiu vesela si ironica din nou, nu extrem de sarcastica si botoasa. Vreau din nou sa ma inteleg bine cu cei de care imi pasa . Da, si cu tine. Ma frend, ce s-a intamplat?! De cateva zile totul e ciudat. Parca trebuia sa uitam totul, mai stii?!


I miss my old me so much, that I'm afraid I'm never coming back. It wouldn't be such a problem, but the old me is your friend. Besides A., you're the only one left. I can't lose that friendship.. Anything, but not that..

joi, 21 aprilie 2011

New day, weird year.


Si ma simt biine. Tot ce s-a intamplat..probabil ne-a consolidat prietenia. Cel putin asa mi s-a zis. Sper sa fie asa. Oricum, cre'ca numai asta nu facusem. Ai dreptate, asta chiar e cel mai ciudat an de pana acum.

Si totusi, ma simt bine. Cre'ca pentru prima oara, in viata mea, m-am trezit, m-am uitat in oglinda, si am zambit. Cat de tare poate sa fie chestia asta?!

Bottoms up, ma frend !

luni, 18 aprilie 2011

"Wtf."

Inchidem si aruncam cheia. De data asta, e mai bine asa :).
Akward. It was too damn akward.

marți, 12 aprilie 2011

Have a nice life. Cause I will :).


"Iubiţi-vă frumos, că mult nu ţine."

Pe principiul asta, stau si ma gandesc. Destept a fost cine a zis asta. Serios. Mi-a luat ceva sa realizez asta. De fapt, acum realizez mai multe lucruri. Cum ar fi si faptul ca (citez) : "exista câţiva care par să ilustreze zicala “pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti” în sensul că după ce îţi fac o rană, au grijă să vină să-i jupească periodic zganca pentru a fi siguri că mai sângerezi câte un pic la amintirea lor. Azi e da, mâine e sigur nu."

Bai, e bine sa lasi timpul sa treaca. Asa, ai ocazia sa vezi totul la rece. Si te gandesti ca n-a fost totul asa roz cum credeai. Erai tu putin prea plutitor, ca sa vezi clar. Adica, da, au fost avantaje, destul de multe, dar au fost si dezavantaje. Nu mai zic ce si cum si de ce. N-are rost sa ma complic.

Important e altceva. Un lucru foarte simplu, pe care l-as fi realizat mai devreme, daca as fi fost mai lucida. You're just a memory :). Bittersweet, but still a memory :). Iar "eu, deşi mi-am promis în nenumărate rânduri că n-o să-mi mai las inima călcată în picioare şi n-o să mai plâng după nimeni.. n-am reuşit să mă schimb. Sunt tot visătoare, tot uşor naivă… tot campioană în a da a 10-a şansă cuiva."

Pe principiul asta, stau si ma gandesc. Si ghici ce mai fac?! Zambesc. :)

joi, 7 aprilie 2011

You're the game I just don't get.

You're like this :



But then, you're like this :


You're totally random. I can't get you. I swear I don't . Would you make up your mind already?! It's mind-losing out here.

I almost forgot you. I had a recipe I was following. Damn, it was actually working. But you had to appear again, hadn't you ? :)