Te urasc.

God.. Cat pot sa te urasc :). Tu, cel care mi-a distrus viata.. copilaria cel putin. Tu, fiinta aparent inocenta.. Esti fenomenal, stii?! Cum convingi lumea.. hai nu pe toata lumea, dar pe multi. Iti dai seama cat ne rad pe la spate?! Dar stii ce, nici macar nu e vorba de asta. E ciudat, stii.. cum stau cu teama asta in mine. Ca o sa ajung ca tine. Ca poate o sa ajung ca tine. Ar fi cu adevarat trist.. sa se repete istoria asa..

Stii de cate ori m-am certa cu cei dragi mie pentru tine? Ai tu idee de numarul datilor cand pur si simplu m-au rugat sa te iert? Si te-am iertat.. de fiecare data. De fiecare data am zis "stiu..a gresit.. dar va fi bine din nou.. totul va fi bine..". Ce naiva eram.. Chiar credeam ca vom fi bine.. cu totii.

Dar m-am saturat.. Mi-e sila.. Mi-e scarba.. Mi-e jena.. Si nici nu exista vreo solutie. Orice as face, tot eu pic rau. Orice as face, tot reusesc sa ii ranesc pe cei care ma iubesc. Si tu.. tu castigi de fiecare data. Congrats ! :)

I'm..ok..

Se miceste golul din mine. Nu stiu cum. Nu stiu de ce. Dar se miceste.

Sunt inconjurata de oameni. De aproape prieteni. Sau chiar de prieteni. De fiinte care ma fac sa ma simt bine. Cu care rad.. incontinuu. Cu care ma distrez. Care ma fac sa uit cum sunt/arat de fapt. Probabil de aceea.. Altfel nu imi explic.

Senzatia e atat de placuta, incat pur si simplu uit ca am avut vreodata vreun asemenea gol in mine. Uit de ce l-am avut. Nu mai gasesc niciun motiv rational pentru care as fi avut vreunul. E ceva atat de.. placut. E o senzatie atat de stranie.. pentru ca ma simt libera.

Bineinteles, golul reapare atunci cand ajung singura.. din nou. E ceva cu care m-am obisnuit. Intr-un fel bizar. Dar nu inceteaza a fi pur si simplu .. trist. Sper la ziua in care nu va mai aparea. Desi poate nu exista. Posibil. Probabil. Dar ma agat de speranta asta. Ca intotdeauna.

But I'm..ok..

Si randul meu cand va veni?!

Si randul meu cand va veni? Toate prietenele mele si-au gasit persoana aceea speciala.. care le intelege.. le adora. Cu care se cearta, se impaca, se joaca. Pe care o iubesc. Si chiar daca se despart de aceea persoana, tot timpul apare cineva pentru ele.

And somehow, I am the only one who remaines single all the time. Somehow, I am not capable of meeting someone special for me. Obviously, it's my fault. But what do I do wrong? Am I really that impossible, umbearable and keen?

Si, daca nu sunt eu (not likely).. atunci care e problema? Randul meu cand va veni?

Exista..sau nu?

Mai exista prietenie adevarata? Fie ea intre doua fete, intre doi baieti sau chiar intre un baiat si o fata? Prietenie..pentru ca realmente adevarat nu mai e nimic. Deci..revin. Mai exista?

De fapt.. ce intelegem noi prin prietenie? Intelegem ca persoana pe care o consideram prietena trebuie sa fie alaturi de noi la bine sau la rau -parca am fi la nunta. Trebuie sa ne dea sfaturi. Sa ne spuna unde am gresit. Sa ne spuna adevarul. Sa ne distram impreuna. Sa radem. Chiar sa si plangem impreuna. Sa nu fie invidioasa pe noi. Sa nu ne vorbeasca pe la spate. Asta intelegem. Sau inteleg eu.Intr-o lume in care fiecare e pe interes, pe propriul sau interes, mai exista prietenie?

Mai sunt persoane care sa fie sincere cu noi, sa tina la noi si sa ne ajute cand dam de necaz?
Eu cred ca mai exista. Pentru ca chiar exista. Fiecare om cu simt ar trebui sa fie capabil sa fie prieten pentru o alta persoana. Dar apoi.. mai ramane intrebarea. Din moment ce gasesti o astfel de persoana, esti tu in stare sa iti pastrezi prietenia cu ea? Esti tu capabil sa faci pentru ea acelasi lucru pe care si ea il face pentru tine?

Why don't you just shut up?!

Actually, the world is full of stupid people. I mean really stupid people. Homo sappiens that want to ruin your life, whatever it takes. They annoy you twenty-four hours a day, seven days a week. Sometimes you wonder what's with their stupidity. You think : "He/She doesn't realise what she/he is saying? what is he/she doing? or making up?" I mean.. WTF man.. give me a break !! You actually want to take your stuff and go to hell.. or somewhere.

They're like those annoying little flies. They're stucked in your head. Buzz. Buzzz. Bla. Bla. Bla. WHAT TO DO?!?! And then, like nothing happened, they are surprised that you're angry : "Who, me? But what have I done?!" You talked !! You exist !!

Get lost :).