Am stat si m-am gandit..
Nu am nimic special. Nu stiu sa cant. Sa pictez/ sa desenez. Nu stiu sa dansez atat de bine. Nu sunt buna la nicio materie in mod special. Nu sunt frumoasa. Nu sunt nici slaba, pentru a ma incadra in normele societatii. Nu am talent la scris. Nu am talent la citit. Nu stiu sa joc pentru ca nu stiu sa ma prefac. Nu sunt in stare sa mint persoanele de care imi pasa. Nu am pic de tupeu in mine.
Sunt prea naiva. Sunt prea sensibila. Sunt prea visatoare. Sunt prea timida. Pun prea mult suflet in fiecare contact pe care il am cu persoana de langa mine - cu cele de care imi pasa mai ales. Sunt in stare sa imi imaginez mii de scenarii posibile si imposibile. Ma simt mai bine alaturi de patru persoane la care tin decat la o petrecere plina de oameni pe care nu ii cunosc. Imi pasa ce crede lumea din jur despre mine. Ma imbrac decent si monoton, nu pentru ca asa imi place, ci pentru a nu fi excentrica - pentru ca asa m-ar privi cei din jur mai atent si nu suport lucrul acesta. Sunt incapatanata - prea incapatanata ar zice unii. Sunt nehotarata - luandu-mi 20 de minute pentru a ma hotari daca sa imi iau bluza albastra sau alba - de exemplu. Sunt fraiera. Sunt impiedicata. Sunt uituca. Sunt aiurita. Pot fi fericita pentru cateva minute si apoi trista pentru cateva zile. Citesc prea mult si cateodata prea putin. Vreau numai lucrurile pe care sunt constienta ca nu le pot avea.
Si atunci?! Cum sa ma vada cineva daca eu nu gasesc un singur motiv pentru care sa fiu observata?! De ce sa ma placa cineva cand eu nu ma pot place?! Si, mai ales, de ce sa nu isi bata joc cineva de mine cand sunt o tinta atat de usoara?
Nu am nimic special. Nu stiu sa cant. Sa pictez/ sa desenez. Nu stiu sa dansez atat de bine. Nu sunt buna la nicio materie in mod special. Nu sunt frumoasa. Nu sunt nici slaba, pentru a ma incadra in normele societatii. Nu am talent la scris. Nu am talent la citit. Nu stiu sa joc pentru ca nu stiu sa ma prefac. Nu sunt in stare sa mint persoanele de care imi pasa. Nu am pic de tupeu in mine.
Sunt prea naiva. Sunt prea sensibila. Sunt prea visatoare. Sunt prea timida. Pun prea mult suflet in fiecare contact pe care il am cu persoana de langa mine - cu cele de care imi pasa mai ales. Sunt in stare sa imi imaginez mii de scenarii posibile si imposibile. Ma simt mai bine alaturi de patru persoane la care tin decat la o petrecere plina de oameni pe care nu ii cunosc. Imi pasa ce crede lumea din jur despre mine. Ma imbrac decent si monoton, nu pentru ca asa imi place, ci pentru a nu fi excentrica - pentru ca asa m-ar privi cei din jur mai atent si nu suport lucrul acesta. Sunt incapatanata - prea incapatanata ar zice unii. Sunt nehotarata - luandu-mi 20 de minute pentru a ma hotari daca sa imi iau bluza albastra sau alba - de exemplu. Sunt fraiera. Sunt impiedicata. Sunt uituca. Sunt aiurita. Pot fi fericita pentru cateva minute si apoi trista pentru cateva zile. Citesc prea mult si cateodata prea putin. Vreau numai lucrurile pe care sunt constienta ca nu le pot avea.
Si atunci?! Cum sa ma vada cineva daca eu nu gasesc un singur motiv pentru care sa fiu observata?! De ce sa ma placa cineva cand eu nu ma pot place?! Si, mai ales, de ce sa nu isi bata joc cineva de mine cand sunt o tinta atat de usoara?
Esti pur si simplu om. Esti fata. Esti ametita, aiurita, esti adolescenta si ai aceleasi dileme pe care le am si eu in 99% din timp. Si mai stii ceva? Esti super. belive me. That's your special girft :)
RăspundețiȘtergere