This is .. weird.

Ok deci tocmai m-am uitat la unul din episoadele din Anatomia lui Grey (vorba vine, tocmai, pentru ca episodul s-a terminat acum aproape o ora, doar ca noul meu laptop de foarte proasta calitate are ora de deschidere a circuitelor. Ora.. la propriu !!). Sincer nu mai stiu ce episod dar nici nu conteaza. Oricum foarte tare serialul, but that's not the point. Asa si la sfarsit zicea ca exista o veche zicala conform careia nu ne alegem familia. Dar cu familia stam..familia ne ingrijeste, ne hraneste, ne educa, ne protejeaza.. pana suntem gata sa iesim in lume. Iar atunci cand iesim.. ei bine, atunci ne alegem si ne gasim adevarata familie. 

Da, si eu sunt socata ca am retinut citatul. Puterea mea de concentrare a rezistat nervilor datorati laptop-ului, reclamelor proaste de la tv, melodiei mele preferate si desenelor animate. Wow..deja e chiar socant. 

Deja sar de la un subiect la altul. Deci, tare citatul nu?! Da, si mie mi se pare. Desi stau sa ma gandesc.. E adevarat.. nu?! Familia are pentru noi, pentru fiecare, cea mai mare influenta posibila. Nu ma laud cu familia mea, pentru ca o treime nu o pot suporta, dar tot ma influenteaza. Si apoi.. urmeaza familia.. cea noua. In film nu vorbea despre copii si sot, ci despre prieteni mai intai ca toate.

Si iar incep sa ma gandesc. Eu.. voi putea sa am o astfel de familie? O familie de prieteni adevarati, care sa nu ma excluda dupa doua saptamani de nevorbit pe mess sau neiesit in oras. Voi avea? Sau nu? Deocamdata inclin balanta catre nu, pentru ca sunt cam pesimista din fire. Dar ce observ este ca deja devin putin cam obsedata de chestia cu prietenii. Ajung disperata in a avea prieteni. How lame is that?!

Pff..  am ajuns rau.

Nota : 

Scopul postarii?! -> Nu-l stiu.

Originea starii ciudate de agitatie si iesire din depresia de patru zile? -> N-o stiu.

Wtf is wrong with me?! -> Ah, nimic.. sunt doar eu.