Si intotdeauna se intampla asta. Cresc. Devin mare. Vine momentul - a venit deja - cand ma pierd in probleme inca puerile, in griji fara rost, si nervi prea multi. Si momentele alea se duc.. si nu se mai intorc.
Si ma gandesc la ele. Si facand asta, pierd prezentul. Traiesc in prezent, voind sa fiu in viitor, gandindu-ma la trecut. Pretty fucked up, right?!
I want to be a kid again.. I would still be in the snow right now..
Tocmai intrasem pe blogul tau sa te rog sa-ti mai deschizi inca o data sufletelul si ma bucur sa regasesc o postare noua. Stii ca iti impartasesc sentimentele, nu? Cred ca toti se regasesc in gandurile tale. Multumim pentru sinceritate!
RăspundețiȘtergerePS: No, acum pe bune, cine dracu' s-ar putea indragosti de zapada asta? :))