Cu dedicatie.

De la: O mica si neimportanta persoana
Catre: Bossu' Bossilor, Zeul Zeilor.

This is what friends usually do, Moron !
Stii, a avea grija de un prieten chiar si cand e rupt de beat, e total normal. Ca tie, in lumea ta facuta din  norisori pufosi, plini de aere de divut si printisor, nu ti se pare logic, asta e partea a doua.
Nu cred ca vreodata, vreun prieten, oricat de certat ar fi cu celalalt, a facut/ar face ce faci tu.

Saracutu' de tine ! Zeule care esti ! Cine sunt eu, sa mai dau ochii cu tine ? Cine sunt eu, sa am dreptul sa ma ating macar de tine? Dar, pana la urma, de ce m-as lega eu, sau as continua eu sa am cea mai mica legatura cu un nimic de om, ca tine?
Pentru ca numai  unul din rasa ta ar tipa ca animalu' zicand cele mai tampite lucruri, santajandu-ma, si pentru ce? Pentru un cacat de gluma, care nici macar n-a fost ideea mea.

Uiti ca a fost si invers. Ca vrei sau nu, ca poti sau nu, sa-ti mai aduci aminte ca si tu ai avut nevoie de mine la un moment dat, asta e alta problema. Ca si eu ti-am fost aproape si ca aa, nici macar nu m-am gandit sa te santajez apoi, puf, a disparut total, nu?! Aa, si btw, pierderile de memorie sunt primul semn, sa stii.

Deci, stima si respect
si, ca tot o dam pe manele mai nou,
de la mine, pentru tine,
semnu' pacii .:.

P.s. M-astept sa nu fii atat de prost, incat sa nu te prinzi de subtilele aluzii. Da-ti foc, te ajut eu cu bricheta. :*

Upgradare: Adult.

Hmm.. mi-e somn. E 01:02 si tocmai am implinit 18 ani si o zi.

Ieri, la 00:00, dupa cele 2 mesaje primite, am simtit o lumina in juru' meu, de parca as fi devenit dintr-o data vreo sfanta martira iubitoare nascatoare, mama ma-sii, etc. A durat cam zece secunde, apoi am dormit dusa pana dimineata la 7. Undisclosed desires chiar nu ma lasa sa dorm niciodata in timpul saptamanii.

Recapitulare.
Urari alias asteptari de viitor :

• cele oficiale, bine stiute, totdeauna scrise in mesaje, niciodata citite 
• sa imi iau aparat
• sa fiu iubita (adica ce, acum nu-s?!)
• sa-mi creasca ciresele (sa ajunga macar la gradu' de portocale - slaabe sanse)
• sa mi se indeplineasca toate visele (sincer, sper sa nu. Am avut un cosmar tare urat acum 2 seri)
• sa nu ma schimb (ca om, ca persoana, ca de spalat tre' sa ma mai spal si eu.. nu?!)

Chestiute alias de tinut minte :

• I must enjoy the little things in life, they take the most room in my heart.
• Trebuie sa beau cafea inainte de orele de franceza. - masura de precautie, pentru a nu mai adormi niciodata .

Hmm.. sunt mare. O sa incerc sa nu mor de atata fericire.

P.s. Thank you for the hug. It really made my day :*.

Another me alias Corina-2.

Intr-o lume total paralela cu lumea in care Corina a scris ultima postare, Corina-2, adica eu, partea mai deprimanta si mai invechita a Corinei, scrie:


As vrea sa cred in tine. Sa iti povestesc nspe mii de chestioare total lipsite de sens. Dar nu pot.

Vezi tu.. Increderea nu-i buna. Oamenii te vad naiv si te musca. Te seaca de sentimente, de lacrimi, de voie buna, si te lasa cu dureri de cap si de suflet.

As vrea sa cred in tine. Printr-un nu stiu ce motiv, mi-esti drag. Dar tu esti tu si m-ai calca in picioare fara s-o realizezi macar.

As vrea sa cred in tine. Dar m-am ars, in atatea feluri, incat si gheata daca te-ai dovedi a fi, tot as sufla, de teama. Eu sunt eu, si inca sunt in recuperare. O spartura, si m-as frange din nou. Si nu am nevoie de asta. Nu acum.

In acelasi timp, nu pot decat sa-i dau dreptate lu' Beigbeder: "Sunt fascinat de extrema tensiune electrica, palpabila, trepitanda, care se poate crea intre un barbat si o femeie care nu se cunosc, fara vreun motiv anume, doar asa, pur si simplu fiindca se plac si se caznesc sa n-o arate."

It's like a penknife in your heart.

"A man of words and not of deeds,

It's like a garden full of weeds.

And when the weeds begin to grow,

It's like a garden full of snow.

And when the snow begins to fall,

It's like a bird upon the fall.

And when the bird away does fly,

It's like a eagle in the sky.

And when the sky begins to roar,

It's like a lion at the door.

And when the door begins to crack,

It's like a stick across you back.

And when your back begins to smart,

It's like a penknife in your heart.

And when your heart begins to bleed,

You're dead and dead and dead indeed."

True, isn't it? I can't say more than that.

P.s. Goodbye, Junior Year of High School. I really do hope it will be less drama next year. I'm way to sick of this bullshits, of evil so-called innocent girls, and fake (best)friends, of all the lying and hurting and back-stabbing and crying. Just.. grow the fuck up :).

Have a nice life. Cause I will :).

"Iubiţi-vă frumos, că mult nu ţine."

Pe principiul asta, stau si ma gandesc. Destept a fost cine a zis asta. Serios. Mi-a luat ceva sa realizez asta. De fapt, acum realizez mai multe lucruri. Cum ar fi si faptul ca (citez) : "exista câţiva care par să ilustreze zicala “pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti” în sensul că după ce îţi fac o rană, au grijă să vină să-i jupească periodic zganca pentru a fi siguri că mai sângerezi câte un pic la amintirea lor. Azi e da, mâine e sigur nu."

Bai, e bine sa lasi timpul sa treaca. Asa, ai ocazia sa vezi totul la rece. Si te gandesti ca n-a fost totul asa roz cum credeai. Erai tu putin prea plutitor, ca sa vezi clar. Adica, da, au fost avantaje, destul de multe, dar au fost si dezavantaje. Nu mai zic ce si cum si de ce. N-are rost sa ma complic.

Important e altceva. Un lucru foarte simplu, pe care l-as fi realizat mai devreme, daca as fi fost mai lucida. You're just a memory :). Bittersweet, but still a memory :). Iar "eu, deşi mi-am promis în nenumărate rânduri că n-o să-mi mai las inima călcată în picioare şi n-o să mai plâng după nimeni.. n-am reuşit să mă schimb. Sunt tot visătoare, tot uşor naivă… tot campioană în a da a 10-a şansă cuiva."

Pe principiul asta, stau si ma gandesc. Si ghici ce mai fac?! Zambesc. :)

You're the game I just don't get.

You're like this :

But then, you're like this :

You're totally random. I can't get you. I swear I don't . Would you make up your mind already?! It's mind-losing out here.

I almost forgot you. I had a recipe I was following. Damn, it was actually working. But you had to appear again, hadn't you ? :)

Îmi era dor. Acum nu-mi mai este. Poti pleca?

De fapt, inca imi mai e. De fapt, as lucra la biologie..chimie..info, chiar si mate, incontinuu, daca asta ar fi pretul pentru inca o zi cu tine. Una din zilele alea de la inceput. Sau macar chiar si pentru o ora. Sau, chiar si pentru cateva minute. Cateva minute pierdute in timp, pierdute in spatiu, in care te-as putea saruta fara sa ma gandesc la ce a fost, ce va fi, ce este.

Totusi, sunt total constienta ca nu se va intampla nimic. Sunt si mai constienta ca o sa treaca ceva timp pana va veni momentul in care ne vom intalni pe holul scolii fara ca tu sa bagi capul in pamant. E ceva total asteptat din partea ta. Chiar daca nu te-am cunoscut deloc. De fapt, acum cred ca te cunosc mai bine decat te-am cunoscut in oricare moment petrecut pana in ziua aia simpatica.

Cunoscandu-ma pe mine, ma asteptam sa regret tot. Si totusi, nu regret nimic. Am fost fericita. Pentru prima oara in viata, am fost fericita. A fost..placut. Iar acum, ca am gustat din beatitudinea aceea ireala, mi-e destul de greu sa ma reintorc. Sa revin la cum eram. Pentru ca m-ai schimbat. Nu stiu daca in bine, sau in rau.. dar m-ai schimbat.

Daca as fi fost puternica, ar fi trecut macar o zi fara sa ma gandesc.. la tine. Daca as fi fost, n-as fi plans. Daca as fi fost, poate as fi reactionat altfel. Dar.. nu sunt :). Conchid cu un citat. E atat de bine zis, incat mai ca ma doare ca nu l-am scris eu. M-ai uitat, era normal. Doar nu sunt vreo Ileana Cosânzeana,vreo zâna din povești. Am fost doar una și vor urmă și altele, știu asta. Și mai știu că mă doare al dracu că lista asta nu s-a oprit la mine .

Thanks for the memories.. :)

I wish I was good enough. I wish you liked me. I wish you cared for me, just a little, I think. Maybe then, you would have had the courage to at least tell it in my face. You know I'm low in self confidence, but I do believe I diserved at least that :).

I guess it's true.. It really sucks when you know that you need to let go and you can't, because you're still waiting for the impossible to happen..

Bittersweet .. more bitter than sweet :).

Niciodata sa nu speri la mai bine, daca esti pesimist din fire. Pentru ca intotdeauna, dar intotdeauna, se intampla mai rau :). Nu merge partea cu "tine minte doar lucrurile frumoase, pozitive". Pur si simplu, nu merge.

Si atunci? Atunci, incerci sa mergi incontinuare, cu capul sus, desi doare. Pentru ca gandul tot la momentele frumoase iti este. Si te intrebi de ce. De ce tu, de ce asa. Da, mai mult ca sigur e si vina ta. Dar poate ca nu numai tu esti de vina. Pentru ca tu esti incepator in viata. Pentru ca poate nu tu esti cel irascibil, cel fara chef. Pentru ca tu incerci doar sa fie bine. Incerci doar s-o faci sa mearga.

Si.. si atunci, te gandesti : "you can love me or not, but either way I gotta wake up tomorrow morning.."

Ich mag dich... :)

Probabil voi avea tot timpul acea parere deosebit de proasta despre mine, despre cum arat, despre cum sunt. Dar, intr-un fel ciudat, totul pare sa dispara, atunci cand sunt cu tine :). Nu e vorba de cum esti, ci de cum ma faci sa ma simt. Si deodata, par perfecta in imperfectiunea mea. Cumva, par perfecta..pentru tine. Iar lucruri precum faptul ca sunt impiedicata, uituca, ca nu imi sta parul, ca ma balbai cateodata, par cele mai dragute si inocente lucruri.

Cumva.. timpul pare sa treaca mult mai repede, cand esti pe langa mine. Minutele devin secunde, orele - minute. Poate sa ninga, sa ploua, sa ma ud la picioare, sa-mi sune telefonul, sa mi se duca linia de la ochi atent trasata cu dermatograful, toate in acelasi timp, si eu sa nu imi dau seama.

Sunt total imbatata de prezenta ta. Si nu, nu e o metafora, vorbesc la propriu. Ma simt mai euforica decat m-as simti dupa nenumarate pahare cu cea mai dulce bautura posibila. Ai zis ca esti drogul meu. Ai dreptate :). Esti ca un drog pentru mine. Esti praf.. praf pentru mine. Dupa cum spunea Eva in "Fiul risipitor", odata o sa uit si cum ma cheama. Daca el m-o striga intr-o dimineata cu alt nume, am sa cred ca e numele meu dintotdeauna. Si as da orice sa nu dispara niciodata ameteala aia atunci cand ma saruti. As plati oricat sa ramana pentru totdeauna tremuriciul care ma apuca de fiecare data cand ma atingi. Pentru ca te simt..pana in varful degetelor.

Nu credeam ca e posibil asa ceva. Nu credeam ca voi ajunge sa simt asta. Nu credeam ca voi ajunge sa spun..sa scriu asta. Nici nu ma mai recunosc. Uite ce ai facut din mine. Mi-ai dat libertate sa simt, mi-ai luat toate regretele de pana acum, inchizand cutia parerilor de rau odata pentru totdeauna. Pentru prima oara, lumea e a mea..

Cause in this moment I feel so alive.

Bai inca ma simt bine. Ohoho si inca foarte bine.

Da..si a trecut chiar o saptamana. N-am mai fost fericita o saptamana de ... de cand eram in burta mamei, probabil.

Pentru mine 2011 a inceput la 1 februarie. Si cat de bine a putut sa inceapa ! Pana atunci am fost semi-vie. Ca un zombi asa..total paralela cu lumea asta. Si parca m-am trezit. Bai si ce trezire.

E drept, gandul meu e tot la excursia aia. Parca totul s-ar fi intamplat ieri.. Dar wow o saptamana?! You have no idea how weird is that.

Habar nu am cat o sa ma tina !! Dar, pentru prima oara in viata : I really don't give a shit.

Salut ! :D

Pariu ca nici Mosu' nu se astepta la asta.

Pff..dar cat de ironica poate sa fie viata !! Here I was, full of worries ( what if I don't like him, what do I do then ), and there he was, with his very little brain, waiting for my messages, waiting and in the same time, not answering to them.
Lucrul elementar pe care l-am uitat eu a fost acela ca, cateodata, anumite persoane sunt menite sa fie un anume tip de om toata viata lor. Par example, je sunt facuta sa fiu fata careia ii pasa prea mult, care se consuma prea mult - din toate cacaturile posibile, tin sa mentionez - sunt facuta sa imi pese chiar si de persoanele de care eram sigura ( !! ) ca nu o sa imi pese. Iar altii, ca de exemplu toti baietii care par sa-mi fie in preajma in ultima vreme, sunt facuti sa nu le pese, oricat de mult m-ar minti pe mine ca le pasa.
Well..the world still spins.. what goes around comes around.. iar excesul de adrenalina de aseara s-a dus incet incet in 24 de ore, facandu-i loc depresiei. Singura, cu trei zile inainte de Craciun. What else could a girl wish for? Pariu ca nici Mosu' nu se astepta la asta.
Anyway, vorba aia : "de la mine, pentru tine", my dear. :)

My luckless romance.

Imi doream ca cineva sa ma placa pentru ca sunt eu, si s-a intamplat. Ceea ce nici nu mi-a trecut prin cap (again) a fost faptul ca trebuia sa sper si ca sentimentul sa fie reciproc. Eu am presupus ca va fi. Iar, evident, lucrul acesta nu s-a intamplat.
Si e pacat. Pacat de el. Pacat de mine. Pacat de noi. Si vreau sa mearga. Si sper sa mearga. Si tare mi-e ca nu o sa mearga. Si incepe sa tina la mine. Si ma doare. Pentru ca eu nu tin la el. Si n-as vrea sa fiu the bitch. It's not me. It never was, it never will be.
De parca ar fi prima oara cand se intampla asta. De parca m-ar mai putea intelege cineva. De parca as stii ce vreau. De parca as stii ce se intampla in ultimul timp cu mine. Sunt lipsita de vlaga. De chef. De dorinta de a trai.
Si poate nici nu are legatura cu el. Poate doar eu sunt cea cu probleme. Usually, it's me. But.. then again, what's wrong with me?!
Atatea ganduri.. atat de putin spuse si totusi atat de multe nerostite.

I guess he's just not that into you, is he?

Evident, s-a intamplat precum am prezis. Jeez..I hate when I'm right !! Cum am reusit sa trec, dintr-o stare de euforie, intr-o stare de deprimare acuta, nu am nici cea mai mica idee. Banuiesc ca asta e unicul truc al meu.. din nefericire.

Ceea ce ma frapeaza este puterea mea - nevruta, pot sa adaug - de a imi face sperante chiar si atunci cand sunt absolut constienta de consecintele unei anumite intamplari. Stiam..stiam (!!) ca nu e ceva reciproc. Ca, logic, nu o sa se intample nimic. Ca nimic nu o sa iasa din toata chestia asta. Nimic bun trebuie, din nou, precizat. Si tot am sperat. Cat de patetic poate fi asta?! Enervant sigur este, pentru mine cel putin..

Cred ca mi-e ciuda. Da, asta ar exprima cel mai bine starea mea.. Si stiam.. stiaaam !! Si, evident, degeaba.

Banuiesc ca, asta e. Banuiesc ca trebuia sa stau la locul meu. Banuiesc ca nu trebuia sa am incredere in mine. Vezi, parca e mai bine asa.. macar asa stiu sigur ca sunt incapabila sa plac cuiva. Less mizery for me.

I give up anyway.. Si mi-e ciudaa !! Off..

A mai ramas putina magie..

... si cine stie, poate va incepe in final sa imi rezulte si mie. Sincer, chiar sper sa fie asa. Sunt izolata de ai mei prieteni.. la 45 de km de oras, si totusi ma simt mai fericita decat m-am simtit vreodata in ultima luna - cel putin. Aseara am adormit zambind. Azi dimineata m-am trezit zambind. Nu m-am oprit din zambit toata ziua.. E ceva, nu? Mai ales ca eu tot timpul gasesc ceva de.. nezambit.

Si totusi, dupa ras vine plans. Ai avut vreodata impresia ca urmeaza ceva rau? Eu asa o am acum. Stiu ca in curand iar o sa se spulbere tot.. iar sperantele mele iar se vor duce pe apa sambetei.. Dar stii ce? Nu imi pasa. Vreau sa ma bucur de clipele astea de fericire, putine asa cum sunt ele. ..poate.. poate va incepe in final sa imi rezulte si mie.