Îmi era dor. Acum nu-mi mai este. Poti pleca?

De fapt, inca imi mai e. De fapt, as lucra la biologie..chimie..info, chiar si mate, incontinuu, daca asta ar fi pretul pentru inca o zi cu tine. Una din zilele alea de la inceput. Sau macar chiar si pentru o ora. Sau, chiar si pentru cateva minute. Cateva minute pierdute in timp, pierdute in spatiu, in care te-as putea saruta fara sa ma gandesc la ce a fost, ce va fi, ce este.

Totusi, sunt total constienta ca nu se va intampla nimic. Sunt si mai constienta ca o sa treaca ceva timp pana va veni momentul in care ne vom intalni pe holul scolii fara ca tu sa bagi capul in pamant. E ceva total asteptat din partea ta. Chiar daca nu te-am cunoscut deloc. De fapt, acum cred ca te cunosc mai bine decat te-am cunoscut in oricare moment petrecut pana in ziua aia simpatica.

Cunoscandu-ma pe mine, ma asteptam sa regret tot. Si totusi, nu regret nimic. Am fost fericita. Pentru prima oara in viata, am fost fericita. A fost..placut. Iar acum, ca am gustat din beatitudinea aceea ireala, mi-e destul de greu sa ma reintorc. Sa revin la cum eram. Pentru ca m-ai schimbat. Nu stiu daca in bine, sau in rau.. dar m-ai schimbat.

Daca as fi fost puternica, ar fi trecut macar o zi fara sa ma gandesc.. la tine. Daca as fi fost, n-as fi plans. Daca as fi fost, poate as fi reactionat altfel. Dar.. nu sunt :). Conchid cu un citat. E atat de bine zis, incat mai ca ma doare ca nu l-am scris eu. M-ai uitat, era normal. Doar nu sunt vreo Ileana Cosânzeana,vreo zâna din povești. Am fost doar una și vor urmă și altele, știu asta. Și mai știu că mă doare al dracu că lista asta nu s-a oprit la mine .