Noapte buna.

Hmm..


Cairo caffe. Karaoke. Kings of Leon. Use somebody. Voce ragusita. Cantat prost. Eu, evident.
Cupluri multe. Melodii lente. Mai lente. Si mai lente. Glume. Glume proaste. Stereotipuri. Nervi.
Plecat. Aer curat. Kings of  Leon. Iar. Din nou. Evanescence. Call me when you're sober. Respirat. O data. De doua ori. Hai ca poti. Noapte frumoasa. Stele. Multe. Mesaje. Iar stele. Leaganul din fata blocului. Pace. Calm. Casa. Noapte buna.

Don't expect life to be fair/Screw yourself.

They say you can't make the same mistake twice. The second time you make it, it's no longer a mistake. It's a choice.

Damn ! They were right. Doar ca.. in loc de o a 2a sansa, asta a fost a n a. And you fucking blew it. Again ! You're a jerk. I knew that. I think I was just hoping.. for the best part of you to show up. Instead, you act like this.. with me. With me .. Nicely played :).

P.s. What goes around, comes around. Sper sa se intoarca roata in curand. Prea o meriti :).

Da.

Da ! Am avut.

Da ! Am.

Da ! Da' pana cand?! :)

"Si se termina fara cuvinte de adio."

Probabil o sa citesti asta. Nici ca-mi pasa. De fapt, intr-un fel, cred ca si asta vreau.

S-a terminat. Odata, pentru totdeauna. Nu mai merita. Tu nu mai meriti. Incerc sa ma schimb, si schimbarea include si sa nu mai fiu calcata in picioare. Am incercat, serios, chiar si azi am incercat. Dar, ma frend, deja intreci orice limita. Nu mai vreau, nu asa.

Am incercat sa vorbesc cu tine. N-ai avut chef. Am incercat s-o las mai moale. Tot degeaba. Asa ai vrut tu, nu-i nicio problema. Enjoy their company, you deserve each other after all :). Eu, eu niciodata n-am facut de fapt parte din lumea voastra. Pentru ca eu niciodata nu mi-am putut bate joc de oameni, sau de sentimentele lor, asa ca voi.

Stii..pentru o perioada, chiar te crezusem. Dar na', asta-s eu. Fraiera de fel.

Ai vrut sa te schimbi. Uite c-ai reusit. Felicitari. Ai devenit exact ce ti-ai propus, acum mult timp. Felicitari. Ai devenit exact ceea ce urasc.

In fine, sa nu cumva sa-ti faci probleme. N-o sa te mai caut, n-o sa mai dau mesaje. Nu mai mult decat e necesar. Pana la urma, esti ce-ai vrut sa fii. Un coleg. Si o sa gasesc pe cineva caruia sa nu ii fie rusine ca vorbeste cu mine. Sa nu se gandeasca ca ii scad sansele de a agata vreo naroada.

By the way, I think you should read this quote. Not that I'd actually give a shit. Nathanial Hawthorne once wrote : "No man, for any considerable period, can wear one face for himself, and another to the multitude, without finally getting bewildered as to which may be the true."

Dar stii.. tu deja ai pierdut. Te-ai pierdut. Sau poate, poate nu te-am stiu eu niciodata. La urma urmei.. I thought i knew you. I did. But i guess it's easier to see what we want, then to look for the truth.

Damn, I'll miss you.

Se naste o idila..

1. Poate .. dar nu cea care trebuie. :)

2. Bine, crezi tu ca se naste, dar de fapt nu se naste nimic. Din contra ceva moare, incet si lent. Realise it or not, it's dying. Si nu, nu ma pot abtine. Trebuie sa zic citatul acela : "Most of us wear all sort of masks. It's safe, in a way, I guess, but at some point it won't be possible to take off the mask, without removing the skin."

3. Consecinta lui 2. -> Revinooo-ti!! Revino-ti si fa ceva, pentru ca eu nu mai fac nimic. M-am cam saturat sa fac eu de fiecare data. Pentru ca, ma frend, nu merge asa. In fine, it's only up to you :). And you know it.

Conclusion : Begin extraction. Skin removal. Si poate se naste si idila aia pana la urma.

Goodbye, beloved highschool ..

Sunt asa trista. Nu cred ca am putut vreodata sa spun cat de trista am fost. Nu ca acum.
Deja s-au dus mai mult de doi ani din mult prea iubita viata de liceu. In mai putin de doi ani..totul se va sfarsi. In mai putin de doi ani, fiecare va pleca in drumul lui, pentru a-si forma propria viata.
"Highschool is safe and I'm not sure I'm ready for the real world."
In doi ani, toate certurile prostesti, toate propozitiile cu conotatii care pe baieti ii amuza, iar pe fete le rusineaza, vor fi de domeniul trecutului. Vor fi amintiri in albumul liceului. Amintiri pe care multi le vor uita.
Stiu ca e o tampenie..dar episodul de sfarsit de sezon din One tree hill nu ajuta deloc. Vom fi singuri, fara ai nostri, fara sa ne putem baza unul pe altul.
Off.. ignore me. This day wasn't one of the best.

It's not a story. It's not a dream. It's life.

Cand eram mica, asteptam cu nerabdare ziua in care aveam sa fiu mare. Sa fiu la liceu, unde erau toate fetele acelea frumoase, aparent fara nicio grija. Sa fiu si eu asa frumoasa ca ele, frumoasa, slaba si, bineinteles, placuta de baieti.

Chiar si cand am ajuns la liceu, tot asteptam sa vina clipa in care sa ma simt asa. Ma gandeam ca atunci cand o sa fiu a 11a, a 12a, voi fi si eu draguta si iubita si slaba si etc. A trecut un an..a mai trecut unul.. Joi am facut 17 ani. Ma asteptam sa ma simt altfel. Sa fie asta momentul in care sa ajung ce mi-am dorit. Si degeaba. Da. M-am simtit speciala. Pentru cateva secunde. Si asta datorita fetelor, care nu m-au lasat sa fiu suparata de ziua mea.Ma asteptam sa fiu diferita fata de acum un an. Ma asteptam sa gandesc diferita fata de acum un an. Sa ma fi maturizat cumva.

Dar nu. Sunt la fel ca acum un an. Sunt aceeasi visatoare idioata, care inca se asteapta sa ii pice fericirea din cer. De parca ar exista asa ceva. Nu mai ajung ce mi-am dorit. Poate nici nu imi doresc asta. De fapt, nici nu stiu ce imi doresc. Sa ajung frumoasa in zilele noastre inseamna sa ma dau cu tone de ruj rooz si sa ma machiez la greu si sa fiu exact ceea ce urasc. Iar sa fiu eu, pur si simplu eu, e prea ..urat. Cand ii aud pe baieti cum vorbesc despre unele fete.. cat de frumoase si dragute si ca lumea le considera, incep sa rad. Dar cateodata mi-as dori sa vorbeasca asa si despre mine. Penibil, nu?!

M-am saturat sa mi se zica, de fete, evident, ca o sa imi gasesc eu un baiat nu stiu cum. Sa mi se zica ca eu sunt super de treaba si ca lumea si ca sunt frumoasa pe interior si bla bla. Sincer. Degeaba esti frumoasa pe interior - tin sa mentionez ca eu nu sunt nici acolo - daca nu esti frumoasa si pe exterior. Daca nu esti slaba, sau daca nu te imbraci cu nu stiu ce haine, sau daca nu ai fund si sani mari. Mi-e sila. De fapt, nici nu stiu ..

I'm so sick and tired.

M-am saturat.. S-a umplut paharu'. Si doamne.. se tot umple. M-am saturat de atatea secrete. De neincredere. De persoane rele. De neprieteni. De aparente care ma tot inseala. De persoane in care ar trebui sa n-am incredere si am. De atata rautate. De suflete pline de ura. De dezamagiri. De dureri de cap.

De ce sunt eu aia ciudata?! De ce imi bat capu' cu chestii de astea?! De ce imi pasa?! Sunt sleita de puteri. Ma lasa picioarele. Nici macar pe dinafara nu mai pot sa ma prefac. Si ma doare. Ma doare ca imi pasa de prea multi. Si ca nu le pasa si altora de mine. Pentru ca sunt penibila si plangacioasa. De m-ar ajuta macar fizicul. Sau capul.

Blogul ma ajuta. Acum mi-e criticat si blogul. Tot timpul mi se intampla asa. De ce nu gasesc si eu un lucru bun, nepatat?!

M-am saturat. Ma doare.

Just.. wait.

"In some ways, betrayal is inevitable. When our bodies is betray us, surgery is often the key to recovery. When we betray each other, the path to recovery is less clear. We do whatever it takes to replace what it's lost. And then there are some wounds.. that are so deep, so profound that there is no way to repair what is lost and when that happens there's nothing left to do ..but wait."

Atat de adevarat :).

Just losing my faith in humanity.

Am adormit cu greu aseara.. M-am gandit la toate tampeniile la care am pus suflet, tampenii cu adevarat tampenii. Caci pentru altii asta sunt, in timp ce pentru mine fiecare din ele semnifica o mica picatura din paharu' care se tot umple.

M-a oprit sora'mea din plans. Plans.. daca ii pot zice asa. Nu cred ca am mai plans in halul asta de ceva timp. Era un fel de plans isteric, care ma lasa fara aer. Saraca a venit disperata la mine, nestiind ce mi s-a intamplat si cum sa ma linisteasca. De-abia cand a venit am realizat de fapt in ce hal eram. Patetica. Demna de mila. La o o adica..numai eu puteam plange pentru ca una din asa zisele mele prietene prefera sa creada ca eu dau cu papagalul la o alta fata - care mi-e cu adevarat prietena, dar care, nici macar ei nu i-as spune lucruri care nu ma privesc - decat sa creada in mine. Sigur, eu sunt cea in care nu trebuie sa ai incredere. Pentru ca eu sunt cu adevarat gura-mare. Da.. eu spun la toate lumea toate secretele posibile si imposibile. Nu?! Ei bine.. se pare ca asa crede ea cel putin.

Aa da. Si in aceeasi seara, am iesit cu un baiat cu adevarat dragut, de treaba, perfect pentru mine, pe care, dintr-un motiv complet si total necunoscut mie, nu l-am placut. Decat ca pe un amic atat. Si mi-e ciuda.. E al treilea mr. right care e absolut perfect.. doar ca, nu pentru mine (!!). Cum de nu imi place?! Nu pot sa inteleg. E de treaba. E amuzant. E dragut. E tot ce mi-as fi putut dori. Si nu imi place .. There was not even one.. one little spark. Cum e macar posibil?! Imi doresc un baiat care sa tina la mine, sa ma iubeasca & co., si primesc. Dar se pare ca uit sa specific ca trebuie sa si fie sentiment reciproc. Si apoi.. incepe sa imi placa vreun cretin, care o sa imi rupa inima si apoi .. o iau de la capat.

Si cica sa nu ma enervez. Sa nu ma satur. M-am saturat in asa hal.. incat sunt satula pana peste cap. De toate cacaturile astea(imi cer foarte scuze de limbaj, sunt prea scarbita). Am ajuns in halul in care sa plang si sa raman fara aer. Am ajuns in halul in care sa nu ma mai mire nimic facut de prietenele mele. Am ajuns sa am incredere doar in sora mea, un copil de 13 ani, poate intr-un coleg (poate) si intr-o fosta colega, pe care o vad rar, desi stam in acelasi oras. Colega ce mi-a fost alaturi cand mi-a murit adevaratul meu tata. Colega ce mi-a dat sfaturi despre sarut cand urma sa am prima intalnire si eram speriata de moarte de tot ce inseamna sarut. Colega careia ii pot povesti orice. Singura persoana care nu ma judeca, in fata careia ceea ce ii povestesc nu mi se pare ca e ceva penibil.

Nervi.. Durere acuta de cap.. Depresie.. Lipsa de chef pentru orice lucru.. Just losing my faith in humanity.

Amuzant, nu?!

Ghici ce.. trebuie sa ma obisnuiesc din nou sa tin in mine. Amuzant, nu?!

De fapt, e chiar total neamuzant. Iar vine ciuda.. Adica, mai bine zis, iar imi este ciuda. De ce, poate te intrebi (avand in vedere ca in ultima vreme numai stari de ciuda am). Pentru ca m-am obisnuit sa fie mereu una din fete pe langa mine, ca sa am la cine ma plange. Sincera sa fiu, chiar daca era, tot nu spuneam chiar tot ce aveam pe suflet, pentru ca sunt chiar mai patetica decat o arat(greu de crezut, nu?!). Dar nu asta conteaza acum.

Conteaza faptul ca niciodata, dar niciodata, nu trebuia sa fac greseala asta. Trebuia sa continui sa tin in mine. Ma obisnuisem. Eram perfect in regula. Si acum .. ?! Acum ce fac? Trebuie sa ma reobisnuiesc sa tin in mine. Sa nu mai spun cuiva de fiecare data cand fiecare tampenie ma supara. Pentru ca sunt prea multe tampenii. Mult prea multe. Si, de multe ori, sunt tampenii doar pentru mine. Ceilalti par sa nu le observe. Ori asta, ori deja au devenit imuni la ele.

Si, ca de obicei, eu am ramas pe afara. Reusesc sa raman pe dinafara si la lumea imunilor la tampenii. Deci, ghici ce.. trebuie sa ma obisnuiesc din nou sa tin in mine. Amuzant, nu?!

Carrying vs happiness ..

E ea.

Aceeasi ca intotdeauna. Aceeasi fata visatoare, cateodata rupta de realitate. Da. Ea. Aceeasi care crede totdeauna in partea buna a celor pe care ii cunoaste. Aceeasi care spera tot timpul. Aceeasi fata care crede in prietenii adevarate. In relatii stabile. De durata. Aceeasi care nu uita niciodata niciun moment penibil prin care a trecut. Niciun cuvant jignitor adresat ei. Aceeasi care nu are nimic, dar nimic special. Si care totusi, nu poate fi ca ceilalti. Nu poate sa nu ii pese. Caci ar fi atat.. dar atat de usor daca nu i-ar fi pasat. O persoana inteleapta, una in care are incredere, desi e ciudat, i-a spus ca merita sa fie fericita. Ca isi doreste ca ea sa fie fericita. Si totusi.. niciodata nu e. De ce?! Ea nu e perfecta.. nu e sfanta. Dar sunt altii.. altii mult mai rai ca ea. Pana si ei sunt fericiti. Si ea..?! Why isn't she, even for a week, completly happy?!

Because she cares.. Si e platit atat de scump lucrul asta.. :)

I guess he's just not that into you, is he?

Evident, s-a intamplat precum am prezis. Jeez..I hate when I'm right !! Cum am reusit sa trec, dintr-o stare de euforie, intr-o stare de deprimare acuta, nu am nici cea mai mica idee. Banuiesc ca asta e unicul truc al meu.. din nefericire.

Ceea ce ma frapeaza este puterea mea - nevruta, pot sa adaug - de a imi face sperante chiar si atunci cand sunt absolut constienta de consecintele unei anumite intamplari. Stiam..stiam (!!) ca nu e ceva reciproc. Ca, logic, nu o sa se intample nimic. Ca nimic nu o sa iasa din toata chestia asta. Nimic bun trebuie, din nou, precizat. Si tot am sperat. Cat de patetic poate fi asta?! Enervant sigur este, pentru mine cel putin..

Cred ca mi-e ciuda. Da, asta ar exprima cel mai bine starea mea.. Si stiam.. stiaaam !! Si, evident, degeaba.

Banuiesc ca, asta e. Banuiesc ca trebuia sa stau la locul meu. Banuiesc ca nu trebuia sa am incredere in mine. Vezi, parca e mai bine asa.. macar asa stiu sigur ca sunt incapabila sa plac cuiva. Less mizery for me.

I give up anyway.. Si mi-e ciudaa !! Off..

Te urasc.

God.. Cat pot sa te urasc :). Tu, cel care mi-a distrus viata.. copilaria cel putin. Tu, fiinta aparent inocenta.. Esti fenomenal, stii?! Cum convingi lumea.. hai nu pe toata lumea, dar pe multi. Iti dai seama cat ne rad pe la spate?! Dar stii ce, nici macar nu e vorba de asta. E ciudat, stii.. cum stau cu teama asta in mine. Ca o sa ajung ca tine. Ca poate o sa ajung ca tine. Ar fi cu adevarat trist.. sa se repete istoria asa..

Stii de cate ori m-am certa cu cei dragi mie pentru tine? Ai tu idee de numarul datilor cand pur si simplu m-au rugat sa te iert? Si te-am iertat.. de fiecare data. De fiecare data am zis "stiu..a gresit.. dar va fi bine din nou.. totul va fi bine..". Ce naiva eram.. Chiar credeam ca vom fi bine.. cu totii.

Dar m-am saturat.. Mi-e sila.. Mi-e scarba.. Mi-e jena.. Si nici nu exista vreo solutie. Orice as face, tot eu pic rau. Orice as face, tot reusesc sa ii ranesc pe cei care ma iubesc. Si tu.. tu castigi de fiecare data. Congrats ! :)

Why don't you just shut up?!

Actually, the world is full of stupid people. I mean really stupid people. Homo sappiens that want to ruin your life, whatever it takes. They annoy you twenty-four hours a day, seven days a week. Sometimes you wonder what's with their stupidity. You think : "He/She doesn't realise what she/he is saying? what is he/she doing? or making up?" I mean.. WTF man.. give me a break !! You actually want to take your stuff and go to hell.. or somewhere.

They're like those annoying little flies. They're stucked in your head. Buzz. Buzzz. Bla. Bla. Bla. WHAT TO DO?!?! And then, like nothing happened, they are surprised that you're angry : "Who, me? But what have I done?!" You talked !! You exist !!

Get lost :).

Pentru ca doare.

Ahh cati nervi am ! Cati nervi ! Si degeaba. Degeaba ! Pentru ce? Ca apoi sa ma calmez, si sa imi dau seama ca nu are niciun rost sa ma enervez ptr un lucru fara valoare? Da. Posibil. Da. Probabil. Si da, fara rost, avand in vedere ca deja sunt nervoasa. Sunt nervoasa, pentru ca.. (putin suspans) ..pentru ca.. Simt nevoia să fiu protejată de altcineva atunci când sunt în perioadă de repaus. De un braţ masculin ce-i înlătura pe toţi cei care încearcă să mă descurajeze. Vreau să mă simt în siguranţă, ascunsă după un tip ce mă protejează cu aura sa drăgăstoasă.. e citat..deci e imprumutat. Ma rog. Nu conteaza. Sa revenim la subiect. Pentru ca sunt nervoasa. De fapt nu.

Cred ca sunt mai mult deprimata decat nervoasa. Pfoai si cate motive sunt.. pentru ca mi se pare ca am ceva. Pentru ca am ceva. Sau mi se pare ca am ceva. Pentru ca am o parere prea proasta despre mine. Pentru ca sunt "proiectata" gresit. Cred. Poate. Posibil. Pentru ca fac ceva gresit tot timpul. Pentru ca sunt trista. Prea trista. Para motiv de multe ori. Desi acum am motiv. Ca sa fie clar. Pentru ca sunt singura. Pentru ca m-am saturat. Pentru ca nu am rabdare desi ar trebui sa am. Pentru ca fata asta, A. ,prin blogul ei, prin spusele ei (de la ea e citatul) a ajuns mai in mintea si in sufletul meu decat multi, poate prea multi oameni. ptr ca nu pot spune asta multor persoane. Pentru ca as fi considerata plangacioasa daca as face-o. Pentru ca de fapt chiar sunt plangacioasa cateodata. Pentru ca vad sentimente acolo unde nu sunt. Pentru ca sper tot timpul la mai bine. Pentru ca dau cu piciorul fiecarei sanse de a fi fericita care mi se ofera. Pentru ca sunt considerata imatura. Pentru ca nu pot sa imi exprim sentimentele clar si deschis atunci cand trebuie. Pentru ca sunt, de multe ori, considerata ciudata. Pentru ca imi pasa. De multi. De toti. De ceea ce cred toti.

Pentru ca sunt trista. Pentru ca.. doare !

Si mai e ceva.

Si sunt singura. Intre atatia oameni. Si nu intelege nimeni. Incerc sa explic. Degeaba. Nu am cum. E enervant, stii.. sa incerci sa spui ceva si nimeni sa nu te asculte. Si nu inteleg. Eu nu inteleg. De ce simt asa? Am prieteni. Am doua persoane pentru care as face orice. Invat. Ies la un suc. La mai multe. Cu mai multi. Colegi. Prieteni. Si degeaba. Si mai e ceva. Un gol in mine. Un mare gol. Care nu reuseste sa se umple. Orice as face. Cu cat incerc sa nu ma mai gandesc, cu atat ma gandesc mai mult. Si se mareste. Nervi. Frustrare. Haos. Eu.