Cu dedicatie.

De la: O mica si neimportanta persoana
Catre: Bossu' Bossilor, Zeul Zeilor.

This is what friends usually do, Moron !
Stii, a avea grija de un prieten chiar si cand e rupt de beat, e total normal. Ca tie, in lumea ta facuta din  norisori pufosi, plini de aere de divut si printisor, nu ti se pare logic, asta e partea a doua.
Nu cred ca vreodata, vreun prieten, oricat de certat ar fi cu celalalt, a facut/ar face ce faci tu.

Saracutu' de tine ! Zeule care esti ! Cine sunt eu, sa mai dau ochii cu tine ? Cine sunt eu, sa am dreptul sa ma ating macar de tine? Dar, pana la urma, de ce m-as lega eu, sau as continua eu sa am cea mai mica legatura cu un nimic de om, ca tine?
Pentru ca numai  unul din rasa ta ar tipa ca animalu' zicand cele mai tampite lucruri, santajandu-ma, si pentru ce? Pentru un cacat de gluma, care nici macar n-a fost ideea mea.

Uiti ca a fost si invers. Ca vrei sau nu, ca poti sau nu, sa-ti mai aduci aminte ca si tu ai avut nevoie de mine la un moment dat, asta e alta problema. Ca si eu ti-am fost aproape si ca aa, nici macar nu m-am gandit sa te santajez apoi, puf, a disparut total, nu?! Aa, si btw, pierderile de memorie sunt primul semn, sa stii.

Deci, stima si respect
si, ca tot o dam pe manele mai nou,
de la mine, pentru tine,
semnu' pacii .:.

P.s. M-astept sa nu fii atat de prost, incat sa nu te prinzi de subtilele aluzii. Da-ti foc, te ajut eu cu bricheta. :*

Noapte buna.

Hmm..


Cairo caffe. Karaoke. Kings of Leon. Use somebody. Voce ragusita. Cantat prost. Eu, evident.
Cupluri multe. Melodii lente. Mai lente. Si mai lente. Glume. Glume proaste. Stereotipuri. Nervi.
Plecat. Aer curat. Kings of  Leon. Iar. Din nou. Evanescence. Call me when you're sober. Respirat. O data. De doua ori. Hai ca poti. Noapte frumoasa. Stele. Multe. Mesaje. Iar stele. Leaganul din fata blocului. Pace. Calm. Casa. Noapte buna.

Lucky me.

We're a failed combination between No strings attached and Friends with benefits.

Actually, no, we're exactly Friends of benefits, except the sex itself (thank God it didn't get to that), and what else? Oh, yeah, the happy-fucking-end.

I guess I should be happy, huh?! I live a fucking movie. :)

Don't expect life to be fair/Screw yourself.

They say you can't make the same mistake twice. The second time you make it, it's no longer a mistake. It's a choice.

Damn ! They were right. Doar ca.. in loc de o a 2a sansa, asta a fost a n a. And you fucking blew it. Again ! You're a jerk. I knew that. I think I was just hoping.. for the best part of you to show up. Instead, you act like this.. with me. With me .. Nicely played :).

P.s. What goes around, comes around. Sper sa se intoarca roata in curand. Prea o meriti :).

Pretty much.

"- That guy's annoying.

- Please don't say bad things about him :).

- Why not?

- He used to be my best friend.

- Used to?

- Yep.

- What changed?

- He did.

- How?

- He started being a jerk. Not believing me.. and becoming best fucking friends with the ones we used to laugh about.

- So he's a bitch :)).

- Yeah, pretty much.

- But then..what's the problem?

- I still care. That's the problem."

It's like a penknife in your heart.

"A man of words and not of deeds,

It's like a garden full of weeds.

And when the weeds begin to grow,

It's like a garden full of snow.

And when the snow begins to fall,

It's like a bird upon the fall.

And when the bird away does fly,

It's like a eagle in the sky.

And when the sky begins to roar,

It's like a lion at the door.

And when the door begins to crack,

It's like a stick across you back.

And when your back begins to smart,

It's like a penknife in your heart.

And when your heart begins to bleed,

You're dead and dead and dead indeed."

True, isn't it? I can't say more than that.

P.s. Goodbye, Junior Year of High School. I really do hope it will be less drama next year. I'm way to sick of this bullshits, of evil so-called innocent girls, and fake (best)friends, of all the lying and hurting and back-stabbing and crying. Just.. grow the fuck up :).

"Si se termina fara cuvinte de adio."

Probabil o sa citesti asta. Nici ca-mi pasa. De fapt, intr-un fel, cred ca si asta vreau.

S-a terminat. Odata, pentru totdeauna. Nu mai merita. Tu nu mai meriti. Incerc sa ma schimb, si schimbarea include si sa nu mai fiu calcata in picioare. Am incercat, serios, chiar si azi am incercat. Dar, ma frend, deja intreci orice limita. Nu mai vreau, nu asa.

Am incercat sa vorbesc cu tine. N-ai avut chef. Am incercat s-o las mai moale. Tot degeaba. Asa ai vrut tu, nu-i nicio problema. Enjoy their company, you deserve each other after all :). Eu, eu niciodata n-am facut de fapt parte din lumea voastra. Pentru ca eu niciodata nu mi-am putut bate joc de oameni, sau de sentimentele lor, asa ca voi.

Stii..pentru o perioada, chiar te crezusem. Dar na', asta-s eu. Fraiera de fel.

Ai vrut sa te schimbi. Uite c-ai reusit. Felicitari. Ai devenit exact ce ti-ai propus, acum mult timp. Felicitari. Ai devenit exact ceea ce urasc.

In fine, sa nu cumva sa-ti faci probleme. N-o sa te mai caut, n-o sa mai dau mesaje. Nu mai mult decat e necesar. Pana la urma, esti ce-ai vrut sa fii. Un coleg. Si o sa gasesc pe cineva caruia sa nu ii fie rusine ca vorbeste cu mine. Sa nu se gandeasca ca ii scad sansele de a agata vreo naroada.

By the way, I think you should read this quote. Not that I'd actually give a shit. Nathanial Hawthorne once wrote : "No man, for any considerable period, can wear one face for himself, and another to the multitude, without finally getting bewildered as to which may be the true."

Dar stii.. tu deja ai pierdut. Te-ai pierdut. Sau poate, poate nu te-am stiu eu niciodata. La urma urmei.. I thought i knew you. I did. But i guess it's easier to see what we want, then to look for the truth.

Damn, I'll miss you.

Have a nice life. Cause I will :).

"Iubiţi-vă frumos, că mult nu ţine."

Pe principiul asta, stau si ma gandesc. Destept a fost cine a zis asta. Serios. Mi-a luat ceva sa realizez asta. De fapt, acum realizez mai multe lucruri. Cum ar fi si faptul ca (citez) : "exista câţiva care par să ilustreze zicala “pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti” în sensul că după ce îţi fac o rană, au grijă să vină să-i jupească periodic zganca pentru a fi siguri că mai sângerezi câte un pic la amintirea lor. Azi e da, mâine e sigur nu."

Bai, e bine sa lasi timpul sa treaca. Asa, ai ocazia sa vezi totul la rece. Si te gandesti ca n-a fost totul asa roz cum credeai. Erai tu putin prea plutitor, ca sa vezi clar. Adica, da, au fost avantaje, destul de multe, dar au fost si dezavantaje. Nu mai zic ce si cum si de ce. N-are rost sa ma complic.

Important e altceva. Un lucru foarte simplu, pe care l-as fi realizat mai devreme, daca as fi fost mai lucida. You're just a memory :). Bittersweet, but still a memory :). Iar "eu, deşi mi-am promis în nenumărate rânduri că n-o să-mi mai las inima călcată în picioare şi n-o să mai plâng după nimeni.. n-am reuşit să mă schimb. Sunt tot visătoare, tot uşor naivă… tot campioană în a da a 10-a şansă cuiva."

Pe principiul asta, stau si ma gandesc. Si ghici ce mai fac?! Zambesc. :)

Amuzant, nu?!

Ghici ce.. trebuie sa ma obisnuiesc din nou sa tin in mine. Amuzant, nu?!

De fapt, e chiar total neamuzant. Iar vine ciuda.. Adica, mai bine zis, iar imi este ciuda. De ce, poate te intrebi (avand in vedere ca in ultima vreme numai stari de ciuda am). Pentru ca m-am obisnuit sa fie mereu una din fete pe langa mine, ca sa am la cine ma plange. Sincera sa fiu, chiar daca era, tot nu spuneam chiar tot ce aveam pe suflet, pentru ca sunt chiar mai patetica decat o arat(greu de crezut, nu?!). Dar nu asta conteaza acum.

Conteaza faptul ca niciodata, dar niciodata, nu trebuia sa fac greseala asta. Trebuia sa continui sa tin in mine. Ma obisnuisem. Eram perfect in regula. Si acum .. ?! Acum ce fac? Trebuie sa ma reobisnuiesc sa tin in mine. Sa nu mai spun cuiva de fiecare data cand fiecare tampenie ma supara. Pentru ca sunt prea multe tampenii. Mult prea multe. Si, de multe ori, sunt tampenii doar pentru mine. Ceilalti par sa nu le observe. Ori asta, ori deja au devenit imuni la ele.

Si, ca de obicei, eu am ramas pe afara. Reusesc sa raman pe dinafara si la lumea imunilor la tampenii. Deci, ghici ce.. trebuie sa ma obisnuiesc din nou sa tin in mine. Amuzant, nu?!

Te urasc.

God.. Cat pot sa te urasc :). Tu, cel care mi-a distrus viata.. copilaria cel putin. Tu, fiinta aparent inocenta.. Esti fenomenal, stii?! Cum convingi lumea.. hai nu pe toata lumea, dar pe multi. Iti dai seama cat ne rad pe la spate?! Dar stii ce, nici macar nu e vorba de asta. E ciudat, stii.. cum stau cu teama asta in mine. Ca o sa ajung ca tine. Ca poate o sa ajung ca tine. Ar fi cu adevarat trist.. sa se repete istoria asa..

Stii de cate ori m-am certa cu cei dragi mie pentru tine? Ai tu idee de numarul datilor cand pur si simplu m-au rugat sa te iert? Si te-am iertat.. de fiecare data. De fiecare data am zis "stiu..a gresit.. dar va fi bine din nou.. totul va fi bine..". Ce naiva eram.. Chiar credeam ca vom fi bine.. cu totii.

Dar m-am saturat.. Mi-e sila.. Mi-e scarba.. Mi-e jena.. Si nici nu exista vreo solutie. Orice as face, tot eu pic rau. Orice as face, tot reusesc sa ii ranesc pe cei care ma iubesc. Si tu.. tu castigi de fiecare data. Congrats ! :)

Why don't you just shut up?!

Actually, the world is full of stupid people. I mean really stupid people. Homo sappiens that want to ruin your life, whatever it takes. They annoy you twenty-four hours a day, seven days a week. Sometimes you wonder what's with their stupidity. You think : "He/She doesn't realise what she/he is saying? what is he/she doing? or making up?" I mean.. WTF man.. give me a break !! You actually want to take your stuff and go to hell.. or somewhere.

They're like those annoying little flies. They're stucked in your head. Buzz. Buzzz. Bla. Bla. Bla. WHAT TO DO?!?! And then, like nothing happened, they are surprised that you're angry : "Who, me? But what have I done?!" You talked !! You exist !!

Get lost :).

Hai sa ne tampim cu totii ..

Doamne.. Nu ne mai saturam si noi o data de toate pitipongiile astea?! Jur nu mai pot merge nicaieri fara sa intalnesc macar trei sau patru pitopoance, fete sau cum mai vreti sa le mai numiti. Ce dracului, am ajuns o tara plina de astfel de specimene. Si culmea, in loc sa scada numarul lor, creste. Toata lumea stie ce inseamna pitipoanca, toata lumea le ironizeaza si totusi, parca toata lumea se schimba.

Fete machiate strident. Tone de fond pe fata. Prea mult fard de pleoape. Prea mult ruj roz si sidefat. Fuste mini. Tocuri (obviously). Bluze scuurte cu mari decoltee. Culmea : nici nu isi dau seama cat de penibile sunt .. Daca incerci sa le zici ceva, stii ce-ti spun : "zici asta pentru ca ma invidiezi". De ce te-ar putea invidia vreodata cineva cu mai multi de doi neuroni in cutia craniana?! De ce?!

M-am uitat zilele trecute pe cocalari.com si m-am crucit. Sincer. Nu credeam ca exista fete in halul asta. Partea proasta e ca sunt si baieti.. bosii bosilor. Lanturi groase de aur. Bine-cunoscutii ochelari de soare (in casa). Texte pline de intelepciune. Poze modificate in photoscape (photoshop'ul e prea complicat). Si am vazut si femei in varsta. Femei la 40 de ani, cu poze pe profilele lor de hi5, actualizate zilnic. Mi se face scarba ..

What's next kids? :)

Viata ca o curva :).

Titlul nu e ce credeti. Nu voi tine vreo predica ceva despre cat de curva e sau nu e viata. Nu. E de fapt titlul noii piese promovate de Florin Chilian. Am fost aseara la miniconcertul, sa spun asa, lui. La lansarea albumului sau si cartii de poezii al lui Marius Marian Solea. Cartea o primesti impreuna cu noul album al lui Chilian, "Autistul". A fost prima oara cand l-am vazut in carne si oase pe acest mare artist. Poate par prea mari cuvintele astea.. dar de multe ori sunt atribuite unor oameni fara valoare, asa ca e timpul sa le primeasca macar o persoana care sa le si merite.

Toata lansarea asta a fost de fapt o acoperire pentru adevaratul scop al intalnirii, si anume salvarea operelor lui Brancusi. Dar sa nu mai repet ceva despre care cred ca macar de acum inainte se va vorbi. Adevarul e ca ma bucur nespus ca l-am vazut, ma bucur nespus ca am reusit sa il ascult live pentru ca e unul din putinii oameni ca lumea din tara asta.

Albumul l-am ascultat imediat cum am ajuns acasa si e chiar fenomenal. S-a intrecut pe sine de data asta. Oricum cuvintele nu pot descrie indeajuns toate senzatiile si emotiile pe care le traiesti ascultand piesele.. dar pot spune ca iti merg la suflet. Te fac sa te simti mai bine si cand te simti undeva.. sub pamant. Chilian are darul asta si nu e putin lucru. Sincer, nu ma asteptam sa ma simt (cu mult) mai bine decat ma simteam de fapt, sau macar sa am senzatia ca ma simt asa in timp ce ascultam piesele.

O dau in sentimentalisme. Deci sa revenim. Si poeziile sunt foarte frumoase. Deci si cartea merita citita. Bine, nici nu ai cum sa te indoiesti de altceva, avand in vedere ca nu cred ca Florin Chilian ar lansa sau ar promova o carte fara valoare. Marius Marian Solea mi-a lasat impresia unui om inteligent, de o mare valoare culturala, care a spus scurt si la obiect tot ce trebuia pentru a ma face sa ma gandesc mai atent la operele lui Brancusi.

Conchid cu indemnul ce e chiar subtitul al albumului lui Chilian : "Nu-l mai goniti pe Brancusi ! "

"Mamaa.. ce circumvolutiuni are asta." Sau nu.

Ok si .. nu sunt slaba. Unii spun ca nu sunt grasa, desi ma consider asa. Se zice ca as fi .. "potrivita pentru inaltimea mea" . Whatever that means .. Imi dau seama ca asta e o prostie. Ori esti slab, ori esti gras. Nu cred ca aici exista cale de mijloc. Si imi pare rau, pentru ca in mod normal ar trebui sa existe. Intr-o societate normala cel putin. Nu in Romania in orice caz.

Mentalitatea asta tampita iar este de vina. La noi exista tipuri, sabloane de fete, de corpuri .. Totul e negru sau alb : ori esti "buna" ori esti.. gen "bleah..ce cauta si grasa asta aici?!". Fac parte din categoria no. 2. Si imi pare rau pentru ca nu stau bine la capitolul "incredere in sine". Lucruri de genul asta ma doboara, iar o insulta valoreaza ptentru mine cat cel putin zece complimente. Deci ma doare.Dar nu asta e problema .. principala.

Mi se pare de neinteles faptul ca suntem in secolul XXI si totusi traim intr-o societate atat de primitiva in care conteaza atat de mult felul in care arati. C'mon, cine nu a realizat pana acum ca fizicul detine puterea. Cand eram mai mica speram sa ma insel si iata ca, totusi, zilnic mi se pare ca opinia mea devine din ce in ce mai clara. Prima impresie nu o face creierul. Nu te vede baiatul din fata si spune "Mamaa .. ce circumvolutiuni are asta !" ( precum spunea Teo, din trupa Deko, in unul din multele sale show-uri ). Nu. Zice "Mamaa .. ce buna e asta !" sau "Mamaa .. ce mare e asta !" ( Invariabil, substantivul "mama" se gaseste in fiecare exclamatie posibila. Baietii isi arata astfel iubirea materna --kidding--) 

So, cum se poate astepta cineva sa imi imbunatatesc parerea despre mine, cand, seriously, traim intr-o tara incarcata de superficialitate, in care e mult mai important sa fii buna decat sa fii .. hai sa nu zic desteapta, ar fi adio modestiei mele dar, cat de cat normala, absolut nepitipoanca ?! Think about that.

Pura fictiune.

Dragostea e supraevaluata in filme si in carti . Ati observat? E doar fictiune. Cine ar mai face totul pentru dragoste in zilele noastre? Cine si-ar lasa toata viata in spate doar ca sa fie cu persoana iubita? Cine?

Sa fim seriosi, nimeni nu iubeste cu pasiune precum in filme sau in carti. Cartea bate filmul. Viata bate cartea. Simplu. Cred ca de fapt, toata faza asta cu cartile si cu filmele e de fapt o acoperire. O acoperire a faptului ca, in realitate, lucrurile astea nu se intampla. E pura fictiune. Ca extraterestrii aceia.. martieni sau cum mai vrei sa ii numesti. Ca Superman. E speranta. Speranta ca, daca se intampla in filme, daca se intampla in carti, se va intampla si in realitate. E iluzie. Iluzia ca da, chiar poti fi fericit. Sau da, poti sa iti gasesti "dragostea adevarata".. the one and only.

Si stii, multi cred chestia asta. Multi vor sa creada chestia asta. Cine nu ar vrea? Sa stie ca wow, la un moment dat, atunci cand nu se asteapta, isi va gasi alesul/aleasa. Si se va casatori si va face copii si va trai fericit toata viata. De parca totul ar fi roz. De parca odata casatorit, nu ar mai exista probleme. De parca odata ce ai copii nu ar mai fi probleme. Divorturile sunt din ce in ce mai multe. Familiile destramate, care deja au copii sunt din ce in ce mai multe. Si atunci? Iti ramane sa ramai cu filmele si cu cartile. Iti doresti ca si viata ta sa fie un film. Sau o carte. Pentru ca asa, totul va iesi bine. Asa, vei fi fericit. Asa, esti asigurat.

Traim in comoditate.

Da. Traim. Si nu e vorba doar de faptul ca ne e frica sa facem ceva anume tocmai pentru a nu tulbura monotonia cotidianului.E vorba de mentalitate. De faptul ca ne deranjeaza mai mult ce s-ar putea intampla, decat ceea ce se intampla deja. Pentru ca nu ne gandim ca da, riscam, dar poate va fi mai bine. Nu. De ce sa perturbam viata? E buna si asa cum e. Buna, rea, tot aia, nu?

"Nu vointa de a respecta legile face ca toata lumea sa se comporte asa cum pretinde societatea, ci teama de pedeapsa" (Paolo Coelho). Cata dreptate are.. si de abia acum realizez asta. Apare teama. Peste tot apare. Unii stau douazeci de ani alaturi de partenerii lor, care sunt betivi sau insuportabili sau rai sau mai stiu eu cum. De frica. Nu de frica partenerilor. De teama ca totul s-ar putea schimba. In rau. Si vor, spera la o schimbare. Dar riscul ca totul sa se termine prost e mai mare. Sau nu?! Cat ma doare cand ma gandesc ca asa sunt si eu. Nu exista curaj in mine. Sunt o lasa care isi traieste viata fara a si-o trai de fapt. Rar spun ceea ce gandesc, si si atunci cu frica de a nu deranja pe cineva.

Comoditatea e prea tentanta. Viata asta monotona e prea tentanta. De ce sa fii liber cand poti foarte bine sa stai in cusca?! De ce sa te simti fericit, de ce sa iti iei zborul, cand te asteapta smoala care sa te prinda pentru totdeauna cu picioarele pe pamant?! Pentru ca, astfel, traiesti.. in comoditate.

Something like an earthquake.

E uimitor cat de crud poate fi adevarul cateodata. E uimitor cum te loveste asa..fara nicio avertizare. Iar efectul.. efectul e devastator. Te zguduie atat de tare.. incat simti ca inima iti ajunge undeva mai jos de nivelul pamantului. Poate din cauza ca nu te-ai fi asteptat. N-ai fi crezut. Si daunele sunt destul de mari. Prea mari cateodata.

Dar, incet incet iti revii. Realizezi ca nu e prima oara cand ti se intampla. Desi sperai sa fie ultima. Realizezi ca vei trece peste. Desi nu vei uita. Realizezi ca nu exista prietenii. Sau doar n-ai fost tu in stare sa ai asa ceva. Desi voiai. Desi sperai ca in sfarsit se intampla. Realizezi ca trebuie sa ai doar incredere in tine. Ca trebuie sa iti tii secretele pentru tine. Tot ce ti se intampla sa tii in tine. Nu e sanatos, nici pe departe. Dar e cel mai bine. Asa, dezamagirea e mai mica. Asa, inima iti ajunge undeva pe la etajul 1 sau 2. Asa, te obisnuiesti. Asa, daunele sunt mai mici. mult mai mici.

Si poate.. poate te va durea mai putin. 

Someday i'll know.. why i can't stop being a dreamer.

 

Ganditul excesiv dauneaza grav personalitatii.

Am observat ca gandesc prea mult. Gandesc prea mult dar nu si bine de cele mai multe ori. Gandesc chiar si in timp ce dansez. Ceea ce nu e un lucru chiar ilogic sau rau. Sau e rau daca ma gandesc cum ar trebui sa dansez. Cum sa fac asta?! Simplu. Ma gandesc la cum ar trebui sa ma misc mai departe, ca sa nu creada cineva ca dansez urat. Asta e problema mea de fapt. Pun prea mult pret pe ceea ce cred oamenii despre mine. Pe impresia pe care si-o fac despre mine. De aceea cred ca ma si port asa..rau. Adica, tot vrand sa fac o impresie si mai buna, tot ceea ce reusesc e sa fac una si mai proasta. Doar cand ma destind.. si cumva uit de toate tampeniile cu ganditu', apare adevaratul eu sa zic asa. Si e bine. Si nu e un eu chiar atat de rau. Doar ascuns.