Imi doream ca cineva sa ma placa pentru ca sunt eu, si s-a intamplat. Ceea ce nici nu mi-a trecut prin cap (again) a fost faptul ca trebuia sa sper si ca sentimentul sa fie reciproc. Eu am presupus ca va fi. Iar, evident, lucrul acesta nu s-a intamplat.
Si e pacat. Pacat de el. Pacat de mine. Pacat de noi. Si vreau sa mearga. Si sper sa mearga. Si tare mi-e ca nu o sa mearga. Si incepe sa tina la mine. Si ma doare. Pentru ca eu nu tin la el. Si n-as vrea sa fiu the bitch. It's not me. It never was, it never will be.
De parca ar fi prima oara cand se intampla asta. De parca m-ar mai putea intelege cineva. De parca as stii ce vreau. De parca as stii ce se intampla in ultimul timp cu mine. Sunt lipsita de vlaga. De chef. De dorinta de a trai.
Si poate nici nu are legatura cu el. Poate doar eu sunt cea cu probleme. Usually, it's me. But.. then again, what's wrong with me?!
Atatea ganduri.. atat de putin spuse si totusi atat de multe nerostite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu