Ghici ce.. trebuie sa ma obisnuiesc din nou sa tin in mine. Amuzant, nu?!
De fapt, e chiar total neamuzant. Iar vine ciuda.. Adica, mai bine zis, iar imi este ciuda. De ce, poate te intrebi (avand in vedere ca in ultima vreme numai stari de ciuda am). Pentru ca m-am obisnuit sa fie mereu una din fete pe langa mine, ca sa am la cine ma plange. Sincera sa fiu, chiar daca era, tot nu spuneam chiar tot ce aveam pe suflet, pentru ca sunt chiar mai patetica decat o arat(greu de crezut, nu?!). Dar nu asta conteaza acum.
Conteaza faptul ca niciodata, dar niciodata, nu trebuia sa fac greseala asta. Trebuia sa continui sa tin in mine. Ma obisnuisem. Eram perfect in regula. Si acum .. ?! Acum ce fac? Trebuie sa ma reobisnuiesc sa tin in mine. Sa nu mai spun cuiva de fiecare data cand fiecare tampenie ma supara. Pentru ca sunt prea multe tampenii. Mult prea multe. Si, de multe ori, sunt tampenii doar pentru mine. Ceilalti par sa nu le observe. Ori asta, ori deja au devenit imuni la ele.
Si, ca de obicei, eu am ramas pe afara. Reusesc sa raman pe dinafara si la lumea imunilor la tampenii. Deci, ghici ce.. trebuie sa ma obisnuiesc din nou sa tin in mine. Amuzant, nu?!
De fapt, e chiar total neamuzant. Iar vine ciuda.. Adica, mai bine zis, iar imi este ciuda. De ce, poate te intrebi (avand in vedere ca in ultima vreme numai stari de ciuda am). Pentru ca m-am obisnuit sa fie mereu una din fete pe langa mine, ca sa am la cine ma plange. Sincera sa fiu, chiar daca era, tot nu spuneam chiar tot ce aveam pe suflet, pentru ca sunt chiar mai patetica decat o arat(greu de crezut, nu?!). Dar nu asta conteaza acum.
Conteaza faptul ca niciodata, dar niciodata, nu trebuia sa fac greseala asta. Trebuia sa continui sa tin in mine. Ma obisnuisem. Eram perfect in regula. Si acum .. ?! Acum ce fac? Trebuie sa ma reobisnuiesc sa tin in mine. Sa nu mai spun cuiva de fiecare data cand fiecare tampenie ma supara. Pentru ca sunt prea multe tampenii. Mult prea multe. Si, de multe ori, sunt tampenii doar pentru mine. Ceilalti par sa nu le observe. Ori asta, ori deja au devenit imuni la ele.
Si, ca de obicei, eu am ramas pe afara. Reusesc sa raman pe dinafara si la lumea imunilor la tampenii. Deci, ghici ce.. trebuie sa ma obisnuiesc din nou sa tin in mine. Amuzant, nu?!
E aiurea cand tii in tine,si mai aiurea e sa vrei sa spui,sa te descarci, dar nu ai cui.
RăspundețiȘtergereSi totusi cateodata e mai bine sa tii in tine decat sa spui cuiva si sa nu-i pese,sau eventual sa zica ca tine si sa faca ca el..cateodata e mai bine asa..
No,acum nu stiu daca chiar asa e la tine..dar la mine asta`i mecanismul.Tac ca sa ma protejez de altceva mai rau..
Hei, bun motto. O sa incerc sa il tin minte.
RăspundețiȘtergereTotusi cred ca am gasit solutia. O sa incerc sa scriu de fiecare data cand ma apasa ceva. Cateodata o sa fie ceva direct, altadata nu.
Asa, ma descarc si eu.. si nici nu deranjez pe nimeni. :)
Exact,si poate din cand in cand ,posturile tale ajuta si persoanele ca mine,carora le lipseste curajul de a scrie dar se bucura enorm cand iti citesc gandurile ca si cum ar fi ale lor :)
RăspundețiȘtergereSucces!
Sa-ti spun un mic secret. Singurul motiv pentru care scriu exact ce gandesc este pentru ca nu stie nimeni pe care il cunosc de acest blog.
RăspundețiȘtergereDe fapt, rectific. Stiu doua-trei persoane, carora nu le pasa.
Asa, ascunzandu-ma in anonimitate.. pot spune exact ce gandesc, ma descarc, si nu am nicio grija.
Better this way, don't you think?! :)
Da,dar probabil din prea multa frica prefer sa ma ascund sau eventual sa scriu 2-3 chestii (si alea codate sau eventual vag zise..)doar cand sunt pe punctul de a ceda..
RăspundețiȘtergereIn plus dupa ce scriu ceva si recitesc..mi se pare atat de penibil ce scriu..poate pentru ca nu cu mult timp inainte..eu nu eram asa..:)
Nu ma regasesc,nu`mi vine sa cred ca-s eu aia care scriu..
Acum 2 ani eram puternica si visatoare..
Si e ciudat cum tie desi nu te cunosc pot sa-ti recunosc chestiile astea,dar prietenelor/prietenilor mele/mele si ei putini la numar..nu pot sa le zic..:) Greu sa ma prefac uneori ca nu m-am schimbat..
RăspundețiȘtergereSunt foarte multe lucruri pe care eu le pot spune persoanelor pe care nu le cunosc, lucruri pe care niciodata n-as avea curajul sa le spun asa-zisilor mei prieteni.
RăspundețiȘtergereCred ca si asta e un mod de a te proteja. Pentru ca prietenii - majoritatea lor - te judeca, te pot trada, te privesc altfel apoi. Si dupa ce abia ai avut curajul sa spui ceva.. sa le spui ceva.. sa ii pierzi apoi e greu.
Stiu ca de fapt asta inseamna ca nu iti sunt prieteni cu adevarat, dar in lumea mea, altfel de prieteni nu cred ca am.
Am vazut ca am inceput sa pot sa ma prefac. Sa ma prefac ca nu imi pasa, sa ma prefac ca nu ma doare. Nici nu imi dau seama daca asta e de bine sau de rau.
Vorbesc cu tine, si parca as vorbi cu mine. Cat de ciudat poate fi asta?!
Aa si, apropo. Eu nu recitesc niciodata ce am scris. O faceam si am vazut ca, la fel ca in cazul tau, mi se parea atat de penibil.
RăspundețiȘtergereDar stii ceva?! Pana la urma sunt gandurile tale.. ale mele. Daca nici macar in locul in care pot sa scriu/sa zic orice ma taie capul, fara sa ma considere nimeni o ciudata/penibila/patetica/etc., atunci unde as mai putea face asta?! :)
Nu stiu cat de ciudat pare,dar stiu ca in unele momente tare bine mai e..sa vezi ca mai sunt si altii ca tine.
RăspundețiȘtergereMa saturasem sa cred ca-s o ciudata...
Nu stiu,dar e placut sa vorbesti cu cineva(no,chiar daca nu te cunosc) care te intelege sau ma rog, trece prin aceleasi chestii ca si tine..
Dupa cum spuneam..e bine sa vezi ca nu esti o ciudata..
Nu ai idee cat de mult ma bucur ca, poate, te-am facut cumva sa te simti mai bine.. pentru ca tu sigur ai reusit sa ma faci pe mine sa ma simt mai bine.
RăspundețiȘtergereSi asta ar trebui sa fie un adevar universal. Chiar e bine sa vezi ca nu esti o ciudata.. Pentru mine.. pentru amandoua sigur e.