It's not a story. It's not a dream. It's life.

Cand eram mica, asteptam cu nerabdare ziua in care aveam sa fiu mare. Sa fiu la liceu, unde erau toate fetele acelea frumoase, aparent fara nicio grija. Sa fiu si eu asa frumoasa ca ele, frumoasa, slaba si, bineinteles, placuta de baieti.

Chiar si cand am ajuns la liceu, tot asteptam sa vina clipa in care sa ma simt asa. Ma gandeam ca atunci cand o sa fiu a 11a, a 12a, voi fi si eu draguta si iubita si slaba si etc. A trecut un an..a mai trecut unul.. Joi am facut 17 ani. Ma asteptam sa ma simt altfel. Sa fie asta momentul in care sa ajung ce mi-am dorit. Si degeaba. Da. M-am simtit speciala. Pentru cateva secunde. Si asta datorita fetelor, care nu m-au lasat sa fiu suparata de ziua mea.Ma asteptam sa fiu diferita fata de acum un an. Ma asteptam sa gandesc diferita fata de acum un an. Sa ma fi maturizat cumva.

Dar nu. Sunt la fel ca acum un an. Sunt aceeasi visatoare idioata, care inca se asteapta sa ii pice fericirea din cer. De parca ar exista asa ceva. Nu mai ajung ce mi-am dorit. Poate nici nu imi doresc asta. De fapt, nici nu stiu ce imi doresc. Sa ajung frumoasa in zilele noastre inseamna sa ma dau cu tone de ruj rooz si sa ma machiez la greu si sa fiu exact ceea ce urasc. Iar sa fiu eu, pur si simplu eu, e prea ..urat. Cand ii aud pe baieti cum vorbesc despre unele fete.. cat de frumoase si dragute si ca lumea le considera, incep sa rad. Dar cateodata mi-as dori sa vorbeasca asa si despre mine. Penibil, nu?!

M-am saturat sa mi se zica, de fete, evident, ca o sa imi gasesc eu un baiat nu stiu cum. Sa mi se zica ca eu sunt super de treaba si ca lumea si ca sunt frumoasa pe interior si bla bla. Sincer. Degeaba esti frumoasa pe interior - tin sa mentionez ca eu nu sunt nici acolo - daca nu esti frumoasa si pe exterior. Daca nu esti slaba, sau daca nu te imbraci cu nu stiu ce haine, sau daca nu ai fund si sani mari. Mi-e sila. De fapt, nici nu stiu ..