Victim of my own mind.

I'm stuck. I haven't changed a bit in years. I'm the same emotional wreck I always have been. And till now, nothing made me feel better. Or it did, but only for a little while.

So I choose to tell you nothing but this:  I'm an insecure mess.

Snow equals thinking.

Nu mai sunt copil. Nu ma mai bucur de timp, de clipe. Toate momentele importante trec pe langa mine. Le traiesc fara sa-mi dau seama. Si realizez apoi.. prea tarziu. Uite ma, cat a trecut de cand s-a intamplat asta.. sau asta.. 

Si intotdeauna se intampla asta. Cresc. Devin mare. Vine momentul - a venit deja - cand ma pierd in probleme inca puerile, in griji fara rost, si nervi prea multi. Si momentele alea se duc.. si nu se mai intorc. 

Si ma gandesc la ele. Si facand asta, pierd prezentul. Traiesc in prezent, voind sa fiu in viitor, gandindu-ma la trecut. Pretty fucked up, right?! 

I want to be a kid again.. I would still be in the snow right now..

We are fragile.

E usor sa ma prefac ca sunt bine. E o calitate pe care am dobandit-o de-a lungul anilor. Chiar si cand arat ca nu sunt bine, arat pentru ca vreau, nu pentru ca nu pot sa imi pun un zambet pe fata.
Recunosc, e putin mai greu cu vestile noi. Inca nu m-am perfectionat in arta de a disimula atunci, pe moment. Consider ca aceea e de fapt e adevarata arta.
Eu sunt eu.. doar acasa. Ursul ce sta intr-un colt, cu fundita in patratele, si zambetul sau cusut, mi-e singurul martor. De-ar putea vorbi, mi-ar spune toate secretele..

E o nebunie in capul meu.

La mine lucrurile stau asa: 90% din timp traiesc intr-o lume paralela, in care pur si simplu, tot ce fac e sa visez. Restu' de 10% din timp .. pai.. Sunt lucida. Al dracu' de lucida. Serios, pana la extreme.
Cateodata, lumile astea doua se combina. Atunci e mai nasol. Pentru ca nu poti sa visezi si sa fii lucid in acelasi timp. N-ai cum.
Si atunci .. ma simt rau.