duminică, 22 ianuarie 2012

We are fragile.


E usor sa ma prefac ca sunt bine. E o calitate pe care am dobandit-o de-a lungul anilor. Chiar si cand arat ca nu sunt bine, arat pentru ca vreau, nu pentru ca nu pot sa imi pun un zambet pe fata.
Recunosc, e putin mai greu cu vestile noi. Inca nu m-am perfectionat in arta de a disimula atunci, pe moment. Consider ca aceea e de fapt e adevarata arta.
Eu sunt eu.. doar acasa. Ursul ce sta intr-un colt, cu fundita in patratele, si zambetul sau cusut, mi-e singurul martor. De-ar putea vorbi, mi-ar spune toate secretele..

8 comentarii:

  1. e atat de ciudat, dar minunat in acelas timp, cat de mult ma regasesc in aceasta postare !

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu ma regasesc.... asta imi place la tine, ai abilitatea de a spune lucrurilor intime pe nume, in felul ala in care cititorul are impresia ca ii "furi" gandurile. Eu nu pot face asta :">

    RăspundețiȘtergere
  3. Cori de cand nu te-am mai vazut. Simteam nevoia sa-ti spun asta. Imi e dor de tine. Si de acel ,,Pati". Postul asta e atat de patrunzator. Calitatea ta de a fi deschisa atunci cand vrei .

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred ca o buna majoritatea din fete se regasesc in ceea ce ai scris tu.
    Subscriu si eu!
    Imi place cum scrii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos.. Desi eu pur si simplu am scris ce gandesc.

      Ștergere