Cand stii ca e bine sa fii intr-un fel, sa simti intr-un anumit fel? Ce faci cand realizezi ca poate, oricat ai incerca tu sa negi, simti unele lucruri pe care, in mod normal, n-ar trebui sa le simti? Cum stii in cine sa ai incredere, cui sa ii spui ce-ai pe suflet, cand totul pare prea mult, si totusi, prea greu de exprimat in cuvinte?
Nu mai e nimic personal, ideea de intimitate s-a dus odata cu aparitia acestui blog. Si, oricat m-am mintit ca nu stie nimeni, uite ca se afla. Au aflat persoane in care am incredere, persoane in care am avut incredere, dar nu mai e cazul, persoane potrivite, si totodata nepotrivite. Nu pot sa ma mai descarc, nu mai am cum, nici chiar pe blog. Acum, ce scriu eu, vei vedea si tu. Si tu. Si da da, chiar si tu.
Era, intr-adevar, ca un fel de binecuvantare. Ma descarcam, uploadam poze, cand simteam nevoia. Dar acum.. acum se intampla lucruri.. Si oricate metafore as pune, tot si-ar da seama, probabil persoana nepotrivita. Si nu, nu o sa permit sa se intample din nou. Nu o sa permit sa-mi las sufletu' larg deschis, sa fie citit de cei care nu merita. Stii tu, la tine ma refer. Sunt atatia tu in postarea asta, incat poate, multi n-o sa isi dea seama ca sunt mai multi de tu. Nu ma refer la un singur el. Dar poate.. poate asta nici nu conteaza.
Revin la intrebarea initiala. Cum stii daca ce simti e bine sau rau? Cum decizi pe ce drum sa pornesti, avand in vedere ca cele doua cai sunt diferite ca apa si uleiul? Cum poti exprima prin cuvinte ceea ce tu esti incapabil sa recunosti (crezand ca astfel, tai raul din radacina)? Si de ce, daca totul e atat de gresit, eu ma simt al dracu' de bine ?
"Doar o eroare intamplatoare face-o schimbare devastatoare.. Vreau sa zambesc, e dimineata.. Tre' sa-mi pastrez pofta de viata.."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu