I miss my old me. Don't you?

Anunt oficial : a venit depresia, si la mine. Imi doream tare mult sa nu vina, dar, sa fim seriosi, cand se intampla ce vreau eu?!
Nu-mi iese nimic. Nimic bun, vreau sa zic. De trei zile-ncoace, gura nu-mi mai tace. Chestia e, ca reusesc sa zic/fac numai tampenii. Nu stiu cum, nu stiu de ce, stiu doar ca numai tampenii fac.

Cu tine ma cert. Cu sor'mea ma cert. Cu ei ma cert. Ma cert cu toata lumea. Si nici nu vreau ! (Bine, in 70% din cazuri). Ma supar din cacaturi. Din copilarii. Fac pe suparata, pana ma supar din nou. Serios, ma tampesc. La propriu si la figurat.

My self-esteem it's lower than ever (nu ca ar fi fost vreodata deasupra nivelului marii). Vreau sa imi revin. Da da, chiar vreau. Nu stiu cum. Stiu doar ca vreau. Vreau sa nu mai fac faze de copil rasfatat de 2 ani. Vreau sa fiu vesela si ironica din nou, nu extrem de sarcastica si botoasa. Vreau din nou sa ma inteleg bine cu cei de care imi pasa . Da, si cu tine. Ma frend, ce s-a intamplat?! De cateva zile totul e ciudat. Parca trebuia sa uitam totul, mai stii?!


I miss my old me so much, that I'm afraid I'm never coming back. It wouldn't be such a problem, but the old me is your friend. Besides A., you're the only one left. I can't lose that friendship.. Anything, but not that..