Cauta-ma, daca vrei.

"Ce simti tu acum..e doar inceputul."

Cumva, propozitia asta nu-mi iese din cap. Merci, bai.

Mi-am mai revenit , da. Prea brusc, as putea zice. Sunt curioasa doar.. cat de multe pot face fara sa ma mai gandesc. Doar sa simt. Si stii de ce? E al dracului de bine sa nu faci nimic altceva decat sa simti .
Numai ca.. daca ma ia valul prea repede, regret apoi. Si sunt satula de regrete.

Luna asta e ireala.

Revino-ti , auzi?

Am vazut marea.. Mult mai frumoasa decat mi-o aduceam eu aminte. Sa stau cu picioarele in apa calda, simtind cum fuge nisipul de sub talpi, cred ca va ramane unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le puteam face.

Am gandit prea mult, din nou. Am incercat sa gandesc prea putin, sau deloc si nu am reusit decat sa fac prostii.

"Revino-ti, auzi?"

Daca as fi avut net pe telefon, ar fi fost mai multe postari. Am avut prea multe ganduri, si chiar daca a fost cineva langa mine, nici chiar ei nu i le-am putut impartasi. Era implicata.. Nu putea intelege ce simteam eu, crezand ca e o prostie.

A fost o saptamana ireala, iti zic. Mult mai rea si mult mai buna decat ma asteptam, in acelasi timp, trecand de la una la alta in cateva secunde. Vreau sa cred ca am invatat ceva. Nu. Vreau sa cred ca o sa si tin minte ceva. Ca o sa pun ceva in aplicare.

N-am fost eu. Am incercat sa nu fiu eu, adica. Mi-a iesit o laie. M-am bagat doar in probleme.

Am realizat ca singura persoana de care ma tem cu adevarat sunt eu. How screwed up is that, then?!

Reflexele ma parasesc
N-am chef sa gandesc, nu vreau decat sa evadez
Sunt liber sa plutesc, liber sa eliberez
C-am atatea stranse-n mine..

Summertime sadness.

Mă cam doare capul. Pfoai, de când n-am mai scriiis. M-am gândit un pic dacă mai are rost să mai scriu sau nu. What's the point, I thought. Dar apoi, mi-am adus aminte. O să plec.. departe, frate, nu așa, gen București, Timișoara. Ce să fac și eu, dacă mă mănâncă.. Tre' să mă scarpin, doar asta mi-e și firea. Și probabil, mult timp, o să fiu din nou doar eu cu mine. Știu, va trebui să mă obișnuiesc cu asta, I m a big girl now, but still.. ajută și să vorbesc așa.. de nebună.

Speaking of leaving, damn, highschool's over. Am așa un gol in suflet.. Parcă nu îmi vine a crede. Cum mă, patru ani..?! Așa ușor ?! 'ai de noi, acum începe viața. Am dat de dracu, pe românește.

Se spune că liceul te schimbă . Și ce, nu-i normal?! Think about it. We grow up, some us anyway. Vreau să cred că nu m-am schimbat în rău.. Că eu cea de acum e doar o versiune mai bună a celei de acum patru ani. Știu ca am și zis o dată : sper ca cea de atunci să fie mândră de cea de acum . În mare, am rămas cam la fel. Un lucru l-am învățat însă și cu greu chiar. Să nu mai regret. Chiar și acum mă lupt cu obiceiul ăsta. Așa că nu pot decât să dau sfoară în țară . Nu merită, îți spun. Te consumi degeaba, pentru că timpul și așa nu se mai întoarce, chiar dacă plângi, râzi sau te dai cu capul de pereți. Și pereții au și ei viața lor, crede-mă.


E greu și nici nu cred ca pot să rezum viața de liceu în câteva rânduri. Nici nu am de ce. Nu am fost vreun model, vreo majoretă de-a americanilor, vreun lider sau vreunul din copiii populari ai școlii. N-am fost la toate balurile sau petrecerile, nu cunosc toți copiii din școală sau cu atât mai puțin, ei pe mine. Am câțiva prieteni, îi număr pe degete și câteva cunoștiințe. Faptul că n-am trăit viața de liceu la maxim va și rămâne, din păcate, unul dintre regretele mele. Am învățat prea mult, am ieșit prea puțin, mi-a păsat prea mult, m-am gândit prea puțin.


Am multe gânduri și multe sentimente, momentan. Pe majoritatea le ascund într-un colțișor al capului/inimii mele, pentru că am învățat că gânditul prea mult îmi dăunează atât fizic, cât și mental. O să plec, da, dar până în septembrie mai e și vreau, ca pentru prima oară, să mă bucur din plin de vacanță. Sincer, abia aștept să simt nisipul sub picioare..

Effy.

Si te trezesti, dupa 2 carti citite, un episod din Skins si multe felii de paine prajita, ca viata-i un pic de cacat.
Si-ti vine sa fugi - cat mai departe posibil - dar esti constient ca probabil te-ai impiedica dupa 500 metri. Si toate gandurile rele te-ar ajunge, pana la urma.

Ti-a venit vreodata sa plangi, asa, ca din senin? Sa te simti prost, toata ziua, si apoi, deodata, fara sa mai poti sa faci nimic, te apuca plansul. Nu te mai poti abtine, jur.

Often, I find myself wanting to be alone, but my biggest fear is that I will be.


Urata zi.