joi, 12 aprilie 2012

Effy.


Si te trezesti, dupa 2 carti citite, un episod din Skins si multe felii de paine prajita, ca viata-i un pic de cacat.
Si-ti vine sa fugi - cat mai departe posibil - dar esti constient ca probabil te-ai impiedica dupa 500 metri. Si toate gandurile rele te-ar ajunge, pana la urma.

Ti-a venit vreodata sa plangi, asa, ca din senin? Sa te simti prost, toata ziua, si apoi, deodata, fara sa mai poti sa faci nimic, te apuca plansul. Nu te mai poti abtine, jur.

Often, I find myself wanting to be alone, but my biggest fear is that I will be.


Urata zi.

Un comentariu: