Poza asta e facuta pentru tine, mi-a zis. Da, gandesc prea mult. Serios, mult prea mult. Sunt ca tipa din He's not that into you, Gigi, dac-o stie cineva. Fix ca ea sunt. Disec fiecare lucru, fiecare conversatie, fiecare imagine. Ceea ce, dupa cum spune in poza, nu duce la nimic bun. Poate de aia nici nu-s fericita prea mult. Gasesc cumva ceva care nu-mi place - asta e inceputul - ma axez pe lucrul respectiv, si de acolo, creez cea mai complicata panza de paianjen, plina de vise naruite si sperante desarte.
Ma pierd in vise. E ciudat, stiu. Singura explicatie pe care am gasit-o e ca ma satur de realitate. Asa ca incep sa visez. Oriunde, despre orice, pe oricine. Asa ca, my dear, n-ai tu idee de cate ori mi-am imaginat ce o sa zici, cum o sa zici, cum o sa raspund, unde o sa fim. Nimeni nu creeaza mai multe scenarii ca mine. Partea proasta stii care e? Niciodata nu se intampla ceva si-n realitate. Cumva, singurul scenariu pe care-l scap e tocmai cel real. Poate de aia nici nu sunt prea buna la asta.. Stii tu, life & co.
Where does a thought go when it's forgotten? - Sigmund Freud
"Cumva, singurul scenariu pe care-l scap e tocmai cel real. " Couldn't have said it better...
RăspundețiȘtergereEu traiesc mereu intr-o lume paralela cu cea reala si ma simt atat de bine cand vine vorba de cei din jur. Dar cand raman singura mi se taie firul pur si simplu.
RăspundețiȘtergere