Sictir..

Ai avut dreptate. Ne nastem singuri, murim singuri. Tot ce e intre e doar iluzie.

And I want to believe you, when you tell me that it will be ok. And I try to believe you..not today..

Trebuie sa ma repar.

Cica.. primesti ceea ce ai nevoie, nu ceea ce vrei.

Dar eu vreau, atat de mult, si de atat de mult timp. Si nu e o prostie. Nu e o papusa. Nu, nu e nici o masina. E ceva despre care cred ca toata lumea are nevoie. Eh, de asta duc lipsa grav. Sau poate nu, si poate imi imaginez eu..
Tot eu sunt cea care primeste, in schimb, dureri de cap, cearcane, nopti nedormite.

Si totusi.. E ceva ce nu inteleg. Daca ce vreau nu am nevoie, atunci de ce anume am nevoie? :)


Cand erai copil, nu te intrebai, 
Ce e fericirea, nu o cautai.

Have you ever been alone in a crowded room?

Sunt obosita de la un timp incoace.

Traiesc intr-un continuu déja-vu. Ma trezesc. Sunt obosita. Merg la scoala. Beau cafea. Imi revin. Termin orele. Sunt obosita din nou. Teme/somn. Se face seara. Iar sunt obosita. Ma culc. Ma trezesc..
Sunt ca o piesa pusa pe repeat. Ce-i prea mult strica, nu? Poate m-am stricat si eu.

Am nevoie de ceva nou. De aer, de exemplu. Simt ca ma sufoc.

I can be surrounded by a sea of people and still feel all alone.

My oldest buddy.

Dragut sentiment, nu?
Si tocmai cand credeam ca am scapat de el..
Eh.. Stii ce se zice : vechile obiceiuri dispar greu.